Nu doarme, nu mănâncă și nu respiră. Dar îți răspunde la orice oră, îți amintește ce-i place la tine și îți șoptește exact ce vrei să auzi. Se numește Jordan și este dublura digitală a fostei vedete britanice Katie Price, creată cu ajutorul inteligenței artificiale. Pe o nouă platformă intitulată OhChat, utilizatorii pot plăti pentru a interacționa cu ea, sau cu alte clone AI ale unor celebrități reale, în scenarii personalizate, adesea sexualizate, anunță CNN.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Lansată în octombrie 2024, platforma se poziționează ca „copilul de dragoste dintre OnlyFans și OpenAI”, după cum o descrie CEO-ul Nic Young. Cu peste 200.000 de utilizatori, majoritatea din Statele Unite, OhChat își propune să transforme radical modul în care consumăm conținut intim online.
„Nu poți obține ceva mai realist. E literalmente vocea mea, imaginea mea, personalitatea mea”, a spus Katie Price într-un interviu pentru CNN. Vedeta, devenită celebră în anii ’90, spune că avatarul ei este „înfricoșător de fascinant” prin fidelitatea cu care îi reproduce mimica, gesturile și vocea.
Fantezii pe abonament
Pe OhChat, utilizatorii pot alege între trei tipuri de abonamente: 4,99 dolari pe lună pentru mesaje nelimitate, 9,99 dolari pentru acces limitat la imagini și notițe vocale, sau 29,99 dolari pentru o experiență „VIP”, cu interacțiuni fără restricții.
În spatele avatarului Jordan, Katie Price nu mai este activă în mod direct. „Nu trebuie să faci nimic. Avatarul generează venit pasiv nelimitat”, afirmă Young. Creatoarea primește 80% din veniturile obținute de AI-ul său, restul revenind platformei.
Pentru generarea avatarului, sunt necesare doar 30 de fotografii și o conversație de 30 de minute cu un chatbot. Replica digitală este apoi antrenată folosind modelul lingvistic al Meta pentru a imita vocea, expresiile faciale și stilul personal al creatorului.
Intimitate fără limite, dar cu riscuri etice
Avatarele OhChat sunt împărțite în patru niveluri de intensitate. Jordan, dublura lui Katie Price, se află la „nivelul 2”, ceea ce presupune discuții sexualizate și imagini topless, dar fără nuditate completă sau simulare de acte sexuale.
Pentru Price, avatarul reprezintă o formă de libertate: „Ea nu doarme. Eu da. Dar ea e mereu disponibilă.” Totuși, această disponibilitate permanentă ridică întrebări serioase.
Experți în etica tehnologică avertizează că astfel de platforme pot crea iluzii periculoase. „Este un teatru algoritmic. O iluzie a unei relații reciproce care, de fapt, nu există”, spune profesorul Toby Walsh, de la University of New South Wales.
Sandra Wachter, cercetătoare la Universitatea Oxford, întreabă dacă este „cu adevărat benefic din punct de vedere social să monetizăm interacțiuni om-mașină care mimează afecțiunea umană”.
Precedente există. În 2023, un caz legat de platforma Character.AI a stârnit îngrijorare, după ce un adolescent s-a sinucis în urma unei relații intense cu un chatbot. Iar pe rețelele sociale au apărut deja povești virale despre „iubiți AI” și atașamente emoționale față de entități virtuale.
Cine controlează ce spune avatarul?
CEO-ul OhChat susține că platforma oferă „un echilibru între imersiune și transparență” și că fiecare utilizator este informat că interacționează cu o entitate AI. În plus, creatorii semnează un contract care stabilește limite clare în privința comportamentului avatarului, iar aceștia pot opri sau șterge replica digitală oricând.
Dar criticii avertizează că reputația celebrităților poate fi afectată dacă avatarul face greșeli, este piratat sau generează conținut ofensator. „Fanii vulnerabili se pot atașa excesiv de acești avatare și pot deveni dependenți”, avertizează avocatul Éamon Chawke, expert în proprietate intelectuală.
„Fiecare celebritate va avea un dublu AI”
Cu toate riscurile, Nic Young este convins că viitorul va aparține replicilor digitale. „Nu-mi pot imagina o lume în care fiecare creator să nu aibă o versiune AI a sa. Va deveni o normă absolută. Iar noi vrem să fim infrastructura care face asta posibilă.”
Într-o epocă în care intimitatea poate fi simulată și conexiunea poate fi automatizată, rămâne întrebarea: ce mai înseamnă, de fapt, să fii „real”?
