Vi s-a întâmplat să aveți nevoie să vă descărcați în fața unui confident, sau pur și simplu să discutați cu cineva, iar în lipsa unui partener de discuție să căutați o variantă artificială, de genul chat-urilor IA? Dacă da, nu trebuie să vă simțiți rușinați. Numai sistemul Xiaoice, creat de Microsoft în 2014, are o bază globală de fani de peste 660 de milioane de oameni, dintre care mulți consideră chatbot-ul un „prieten drag” sau chiar un confident de încredere, relatează TheConversation.
Adevărul este că, în întreaga lume, există un apetit uriaș pentru companioni artificiali. Iar nevoia oamenilor de găsi parteneri de discuție este exploatată, nu e niciun secret, de antreprenorii din spatele chatbot-urilor bazate pe inteligența artificială.
Un exemplu elocvent este chatbot-ul Replika, creat de Luka Inc., o companie fondată de Eugenia Kuida, jurnalistă și antreprenoare de origine rusă, în anul 2017. După un singur an, 2 milioane de useri foloseau Replika. 10 milioane erau abonați în 2023, iar în anul 2024 numărul depășise 30 de milioane. Iar datele arătau că mulți dintre ei foloseau chatbot-ul atât pentru confesiuni, pentru a cere sfaturi, cât și pentru a porni relații erotice virtuale (discuții erotice).
Criza singurătății, motorul care alimentează chatbot-urile IA
Un răspuns la apetitul unei mase atât de mari de oameni pentru parteneri de discuții, intime sau nu, poate veni odată din sentimentul de introvertire. Pur și simplu, le este mai bine în afara sferelor de interacțiune socială.
Alții, pur și simplu, nu au curajul de a vorbi cu o persoană reală așa cum o fac cu un robot. Teama de respingere sau teama de a fi judecat, acțiuni pe care o inteligență artificială nu este programată să le execute, împing oamenii spre o astfel de alternativă.
Peste toate, există sentimentul de singurătate. Unul pe care incredibil de mulți adulți, sau chiar copii sau adolescenți, îl resimt. Iar IA îți poate oferi acel umăr „pe care să plângi”. Contra unei sume lunare, evident.
În ceea ce privește singurătatea, ea a fost descrisă drept epidemia tăcută a erei moderne. Suntem mai conectați ca niciodată, dar mai singuri decât am fost vreodată. Studiile recente indică procente uriașe de oameni care se simt, uneori sau mereu, singuri.
Dacă în Danemarca numărul persoanelor care se declară afectate de singurătate reprezintă circa 25% din totalul populației adulte, în Grecia, ca un exemplu, el crește undeva la 62%. Aproape o treime din populația SUA a declarat că se simte singură, iar în Japonia există deja o denumire pentru izolarea socială, hikikomori, fenomen care numai în Asia afectează milioane de persoane, tinere sau adulte.
Tinerii adulți, cu vârste cuprinse între 18 și 22 de ani, reprezintă cea mai singuratică generație, patru din cinci raportând sentimente de singurătate. Un fapt care ridică semne serioase de întrebare, având în vedere că aceștia sunt și cei mai activi utilizatori ai rețelelor sociale..
Din păcate (sau nu), mai multe conexiuni online nu se traduc automat în mai multe legături sociale autentice. Calitatea depășește cantitatea, iar conexiunile offline contează mai mult decât cele online atunci când vine vorba de relații interpersonale.
Inteligența artificială a fost lăudată drept un remediu miraculos pentru singurătate, cu chatbot-uri ca și companioni și antrenori AI personalizați care ne urmăresc fiecare pas. Dar oare este atât de simplu?
Poate suplini inteligența artificială contactul cu oamenii?
Un studiu publicat în urmă cu patru ani în revista American Journal of Lifestyle Medicine, arăta că impactul singurătății depășește sănătatea mentală. Practic, ea contribuie la afecțiuni fizice, boli cardiovasculare, slăbire sistemului imunitar șamd. Singurătatea cronică poate crește riscul de moarte prematură cu 26%. Impactul este același ca și cum ai fuma aproape un pachet de țigări pe zi.
Iar pe măsură ce inteligența artificială devine o parte centrală a vieții noastre de zi cu zi, potențialul său de a combate singurătatea aduce atât oportunități, cât și riscuri, relatează Forbes.
Tehnologiile bazate pe IA pot să ofere companie, mai ales pentru persoanele izolate. Practic, un robot social cu inteligență artificială oferă conversații, sprijin, sfaturi, ba chiar divertisment, ceea ce poate reduce sentimentul de singurătate.
Cu toate acestea, deși AI poate simula interacțiuni, nu poate reproduce profunzimea sau autenticitatea relațiilor umane, ceea ce poate duce la o izolare mai mare dacă este utilizată excesiv ca substitut pentru contactul uman real.
Părerile sunt însă împărțite. Un studiu publicat în anul 2024 în revista Science&Society de către o echipă de cercetări din Canada și SUA, susținea că inteligența artificială poate oferi anumite avantaje atunci când joacă rolul prietenului, al terapeutului, mentorului sau chiar al partenerului romantic. Cu toate acestea, autorii studiului subliniau că astfel beneficii sunt o sabie cu două tăișuri și vin însoțite de riscuri semnificative.
Pe de altă, parte, studenții care au testat Replika au raportat că experiența le-a redus anxietatea și le-a oferit „un sentiment de sprijin social.” Trei procente dintre participanți chiar au declarat că i-a ajutat să-și amelioreze gândurile suicidare.
Deși acest procent poate părea nesemnificativ, aplicat la o populație mai mare, ar putea avea un impact considerabil, având în vedere nu doar alinarea oferită utilizatorilor, ci și efectele în lanț pe care suicidul le are asupra familiilor, comunităților și rețelelor sociale.
Percepția IA ține de fiecare persoană în parte
Să spunem că ești un individ cu o viață socială împlinită. Ai un partener/parteneră de viață care știe să te asculte și să discute cu tine, ai cel puțin un copil, o rețea de prieteni, ba chiar și un câine care te vede ca pe cel mai bun prieten al lui.
Pentru tine, inteligența artificială nu poate rivaliza cu interacțiunea socială pe care deja o ai. Cel mult, îți poate accentua singurătatea, nu te face să evoluezi, nu te face să râzi. Este ca și cum ai socializa cu un prăjitor de pâine.
În schimb, dacă simți nevoia unei interacțiuni sociale, dacă ea îți lipsește, un chatbot poate deveni brusc un personaj empatic, de încredere, cu ajutorul căruia să suplinești ceea ce nu ai.
Fiind adesea nevoiași, capricioși sau amenințători, oamenii pot fi gestionați mai ușor prin mijloace tehnologice: apelurile pot fi redirecționate, emailurile blocate, prietenii de pe Facebook „șterși”.
Că vă place sau nu, acest lucru a fost și este considerat drept un simptom al roboticismului incipient.
În ordinea asta de idei, social media este plină de rețele care încurajează narcisismul, învățându-ne să îi privim pe ceilalți fie ca pe o problemă ce trebuie gestionată, fie ca pe o resursă ce poate fi exploatată.
Adevărul este însă că nimeni nu poate spune cu exactitate cât de bun este IA-ul pentru a combate singurătatea, sau dacă doar o accentuează. Studiile cu privire la astfel de aspecte sunt încă într-o etapă incipientă.
În esență, poate că întrebarea cea mai importantă nu este despre AI, ci despre noi, ca societate. Este vroba despre ceea ce promovăm. Dacă promovăm stiluri de viață care sprijină relațiile semnificative, tehnologia va evolua pentru a sprijini aceste eforturi.
Dar, dacă suntem mulțumiți să delegăm aceste relații către AI pentru a evita efortul necesar, atunci oamenii vor căuta alinare emoțională oriunde pot—chiar dacă asta înseamnă relații artificiale.
