Pentru prima dată în istoria de 147 de ani a prestigiosului turneu de la Wimbledon, organizatorii au eliminat complet arbitrii de linie, înlocuindu-i cu sistemul electronic de arbitraj Hawk-Eye. Bazat pe 18 camere de mare viteză și asistat de 80 de oficiali non-decizionali, sistemul promitea o revoluție în precizia deciziilor. În schimb, a livrat confuzie, nemulțumiri și o dezbatere intensă despre limitele tehnologiei în sport și nu numai, potrivit TheConversation.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Deși a fost promovat ca o garanție a corectitudinii, noul sistem a produs deja controverse majore. Într-un meci din turul patru, rusoaica Anastasia Pavliucenkova a fost nevoită să rejudece un punct clar câștigat împotriva britanicei Sonay Kartal, din cauza unei erori de detecție a mingii de către sistem. „Mi-au furat punctul”, a răbufnit sportiva către arbitru.
Nemulțumiri similare au fost exprimate și de sportivii Emma Răducanu și Jack Draper, care au pus sub semnul întrebării fiabilitatea tehnologiei Hawk-Eye.
Precizia nu este totuna cu legitimitatea
Cazul Wimbledon nu este singular. În tot mai multe domenii, de la fotbal, unde VAR generează scandaluri, la serviciile publice sau asistența medicală, tehnologiile inteligente sunt implementate fără ca instituțiile să fie pregătite pentru ele. Problema nu e doar tehnică, ci structurală.
Deși sistemele automate pot oferi mai multă acuratețe, ele nu pot înlocui nevoia de transparență, încredere și posibilitate de apel. Când un arbitru uman greșea, eroarea era vizibilă și putea fi contestată. Când sistemul electronic decide greșit, nu există explicații sau cale de atac. Publicul și jucătorii sunt lăsați fără răspunsuri.
Un exemplu recent vine din Formula 1, unde pilotul Oscar Piastri a fost sancționat cu o penalizare de zece secunde pentru o presupusă frânare neregulamentară. Decizia a fost contestată de sportiv și fani, dar diferența a fost că în acest caz exista o comisie de oficiali care putea fi trasă la răspundere. În cazul Hawk-Eye, nu există „vinovat” de interpelat.
Mai mult decât sport: o lecție despre tranziția digitală
Oficial, implementarea sistemului Hawk-Eye la Wimbledon a fost justificată prin dorința de a crește acuratețea și consecvența deciziilor. Neoficial, ar putea fi vorba și despre reducerea costurilor și accelerarea meciurilor.
Dar sportul nu e doar matematică. Este spectacol, tradiție și emoție. Arbitrii de linie – cu gesturile, uniformele și tensiunea deciziilor luate pe loc – făceau parte din identitatea vizuală și culturală a Wimbledonului. Eliminarea lor schimbă atmosfera competiției și, pentru mulți, reduce farmecul întregii experiențe.
De altfel, specialiștii avertizează că astfel de tranziții grăbite, în care tehnologia este „lipită” peste sisteme vechi, fără o regândire completă, duc adesea la eșecuri. În business, acest fenomen poartă numele de „capcana hibridului” – când nimic nu mai funcționează coerent, nici vechiul, nici noul.
Ce spune asta despre AI în general
Wimbledon oferă o lecție clară: instituțiile nu sunt pregătite pentru adoptarea tehnologiilor de tip AI. De la chatbot-uri care dau răspunsuri eronate în relația cu clienții, până la algoritmi de triaj medical care generează decizii discutabile, problema nu e doar tehnologia, ci lipsa unui cadru instituțional adaptat noii realități.
Fără mecanisme clare de responsabilitate, fără rute de apel și fără transparență, astfel de sisteme nu doar că nu îmbunătățesc procesele, ci pot adânci disfuncționalitățile.
