Prețul motorinei la pompă în România este, în medie, cu aproximativ 10 bani pe litru peste nivelul care ar rezulta din costurile reale ale pieței, potrivit unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În studiul intitulat „Analiza fluxurilor petroliere, a costurilor și a prețului la pompă în România”, specialistul arată că structura pieței petroliere din România ar trebui, în mod normal, să contribuie la stabilizarea prețurilor.
„România este al doilea producător de țiței din Europa și dispune de una dintre cele mai dezvoltate infrastructuri petroliere din Europa Centrală și de Est. Avem rafinării, acces direct la importuri maritime prin Marea Neagră și o rețea logistică de conducte care leagă porturile de rafinării și depozite. În mod normal, această structură ar trebui să atenueze fluctuațiile pieței internaționale”, susține Chisăliță.
Potrivit analizei, evaluarea fluxurilor de aprovizionare și a evoluției costurilor petrolului din ultimele trei luni arată că prețul motorinei este ușor peste nivelul justificat de costurile reale. Diferența este estimată la aproximativ 10 bani pe litru.
„Diferența nu este una dramatică, dar într-o economie care consumă milioane de tone de carburant anual, chiar și o marjă aparent mică devine relevantă”, explică expertul.
Cum funcționează aprovizionarea cu petrol în România
Sistemul de aprovizionare cu țiței și produse petroliere din România este organizat pe trei niveluri principale: fluxul curent de aprovizionare (producția internă și importurile), stocurile comerciale ale companiilor și stocurile strategice obligatorii ale statului.
Acest model este similar cu cel utilizat în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene și are rolul de a asigura securitatea energetică.
Rafinăriile procesează atât petrol extras local, cât și țiței importat pe cale maritimă sau din regiune. Contractele de aprovizionare sunt, în general, organizate pe cicluri logistice de 30 până la 90 de zile.
În același timp, rafinăriile mențin stocuri operaționale de țiței care pot asigura între 20 și 45 de zile de funcționare, un nivel considerat standard în industria europeană de rafinare.
În cazul produselor petroliere, fluxurile logistice sunt mai rapide: importurile regionale de motorină ajung în România în aproximativ 7–21 de zile, iar transporturile maritime din Orientul Mijlociu sau Asia pot dura între 20 și 45 de zile.
România depinde în mare parte de importuri
Analiza mai arată că România importă o parte semnificativă din petrolul pe care îl procesează.
Consumul anual de țiței este estimat la aproximativ 10 milioane de tone, însă producția internă acoperă doar aproximativ 2,9 milioane de tone. Astfel, aproximativ 70% din necesarul de petrol provine din importuri, principalele surse fiind Kazahstan, Azerbaidjan și Irak.
Motorina rămâne principalul carburant utilizat în economia românească, cu un consum anual de aproximativ 6,6 milioane de tone. O parte importantă din acest volum este asigurată fie prin importuri directe de motorină, fie prin rafinarea locală a țițeiului importat.
Capacitatea de rafinare și infrastructura
În prezent, România are trei rafinării majore:
- Petromidia – aproximativ 4,8 milioane de tone anual
- Petrobrazi – aproximativ 4,5 milioane de tone anual
- Petrotel – aproximativ 2,7 milioane de tone anual
Capacitatea totală de rafinare ajunge la circa 12 milioane de tone pe an, suficientă pentru a acoperi mare parte din consumul intern și pentru exporturi regionale.
Transportul petrolului și al produselor petroliere este realizat prin rețeaua operată de Conpet, care gestionează aproximativ 3.800 de kilometri de conducte.
Stocuri suficiente pentru situații de criză
Piața funcționează și pe baza unor stocuri comerciale de produse petroliere care acoperă, în mod normal, între 20 și 45 de zile de consum.
În paralel, România menține și stocuri strategice obligatorii, conform legislației Uniunii Europene. Acestea trebuie să acopere cel puțin 90 de zile de importuri nete sau 61 de zile de consum intern.
În practică, nivelul stocurilor strategice este apropiat de 90 de zile de consum. Astfel, sistemul petrolier românesc ar putea acoperi teoretic între 110 și 130 de zile de consum în cazul unei crize majore.
Capacitatea totală de stocare pentru țiței și produse petroliere este estimată la aproximativ 3,3 milioane de tone.
Prețul estimat vs. prețul real
Simulările realizate de AEI pentru perioada decembrie 2025 – februarie 2026 indică o piață relativ stabilă.
Stocurile comerciale de motorină sunt estimate la aproximativ 450.000 de tone, echivalentul a circa 25–27 de zile de consum în sezonul de iarnă. În același timp, rafinăriile procesează lunar între 900.000 și 950.000 de tone de țiței, menținând un stoc de aproximativ 900.000 de tone.
Potrivit calculelor AEI, prețul mediu al motorinei ar fi trebuit să crească de la 7,64 lei pe litru în decembrie 2025 la aproximativ 8,35 lei pe litru în prima săptămână din martie 2026.
„Pe baza fluxurilor logistice și a costurilor materiei prime, analiza indică faptul că prețul corect al motorinei nu ar trebui să depășească aproximativ 8,35 lei pe litru, iar cel al benzinei aproximativ 8,18 lei pe litru”, spune Chisăliță.
Cu toate acestea, datele publicate de platforma PecoOnline arată că, pe 5 martie 2026, prețul mediu al motorinei în România era de aproximativ 8,45 lei pe litru, cu circa 10 bani peste nivelul estimat de analiză.
Impactul asupra economiei
Diferența aparent mică poate avea însă un impact semnificativ la nivelul economiei.
La un consum anual de aproximativ 6,6 milioane de tone de motorină, o majorare de 10 bani pe litru poate însemna costuri suplimentare de sute de milioane de lei pe an.
Aceste costuri sunt suportate indirect de transportatori, agricultori și industrie și se reflectă în final în prețurile plătite de consumatori.
„Din acești 10 bani, estimăm că aproximativ 3,5 bani ajung la bugetul de stat și circa 6,5 bani rămân la companii. În plus, statul câștigă suplimentar aproximativ 8 bani pe litru prin TVA din creșterea prețului produselor petroliere”, arată Chisăliță.
Expertul consideră că instituțiile responsabile ar trebui să analizeze evoluția marjelor comerciale din sectorul carburanților.
„Ar fi util ca Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Consiliul Concurenței să analizeze modul în care au evoluat marjele din sectorul distribuției de carburanți. Mai multă transparență privind structura prețului la pompă ar contribui la consolidarea încrederii publice într-o piață esențială pentru economie”, concluzionează acesta.
