Inginerii chinezi lucrează la un nou proiect aeronautic bazat pe conceptul de „aripă oblică”, o idee experimentată încă din anii 1940, dar care nu a avut succes până acum. Designul presupune o singură aripă capabilă să pivoteze în jurul fuselajului, asemănătoare unei lame de foarfecă.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
La viteze reduse, aripa rămâne perpendiculară pe fuselaj pentru a permite decolarea și aterizarea, în timp ce la viteze mari aceasta se rotește și se aliniază aproape complet cu corpul aeronavei. În această configurație, avionul capătă forma unui „dart” hipersonic, optimizată pentru reducerea rezistenței aerodinamice.
Problema tradițională a avioanelor este alegerea între aripi late, eficiente la viteze mici, și aripi înguste, mai bune pentru viteze mari. Soluții hibride au existat, precum F-14 american sau Tornado britanic, cu aripi cu geometrie variabilă, dar mecanismele necesare erau complexe și grele. Aripa oblică promite un sistem mai simplu, însă a întâmpinat dificultăți majore în trecut, în special instabilitatea – exemplul NASA AD-1 din anii ’70 fiind notoriu prin lipsa de control.
Pentru a depăși aceste obstacole, echipa chineză utilizează tehnologii moderne precum supercomputerele și inteligența artificială, capabile să modeleze fluxul de aer și comportamentul aeronavei în timpul zborului. În plus, sunt integrate materiale inteligente și senzori speciali pentru a gestiona solicitările extreme. Configurația ar include canarduri, ampenaje și suprafețe de control active, necesare pentru menținerea stabilității în timpul pivotării aripii.
Potrivit informațiilor citate de South China Morning Post, proiectul are un potențial militar semnificativ. Aeronava ar putea fi utilizată ca o dronă „navă-mamă”, capabilă să atingă Mach 5 (aprox. 6.000 km/h) și să zboare la altitudini de 30 km, aproape de limita spațiului. În această ipostază, vehiculul ar putea transporta între 16 și 18 drone autonome, lansate pentru atacuri coordonate asupra radarelor, centrelor de comunicații și comandă.
Un astfel de dispozitiv ar avea avantajul de a pătrunde în spatele liniilor inamice înainte ca sistemele de apărare să reacționeze, urmând să revină apoi la bază în mod autonom.
Totuși, provocările tehnice sunt considerabile. Punctul cel mai vulnerabil este arborele pivotant al aripii, supus unor forțe intense de torsiune și vibrație. La viteze hipersonice, exteriorul aeronavei atinge temperaturi de peste 1.000°C, în timp ce arborele pivot rămâne mult mai rece. Diferența de temperatură poate duce la dilatare diferențiată, defectarea lubrifierii și fisuri structurale. Repetarea acestor solicitări ar putea produce oboseala materialului și, în final, cedarea completă a sistemului.
„Redundanța este obligatorie”, a declarat un expert aviatic pentru SCMP. „Vor avea nevoie de mai multe sisteme de rezervă, monitorizare în timp real a tensiunilor, diagnosticare la nivel de microsecundă și mecanisme de blocare de siguranță pentru a fixa aripa într-o poziție stabilă dacă ceva nu funcționează.”
Astfel, pentru ca proiectul să devină fezabil, echipa chineză trebuie să dezvolte sisteme de monitorizare și siguranță extrem de avansate, capabile să prevină defectele catastrofale. Dacă aceste obstacole vor fi depășite, „aripa-foarfecă” ar putea însemna renașterea unei idei aeronautice care a fost, în trecut, înaintea vremurilor sale.
