Dependența continuă a lui Donald Trump de telefonul său mobil personal, în ciuda numeroaselor avertismente și vulnerabilități de securitate cunoscute, a devenit un motiv important de îngrijorare în cadrul administrației sale și în cercurile de securitate națională, transmite The Atlantic.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Această problemă a ajuns la apogeu chiar înainte de ziua alegerilor, când s-a aflat că hackerii chinezi ar putea să-i asculte convorbirile telefonice. Oficialii federali au dezvăluit public, pe 25 octombrie, că chinezii au compromis infrastructura rețelelor de telecomunicații din SUA, permițându-le să intercepteze apelurile în care erau implicați Trump, candidatul său la vicepreședinție, J.D. Vance, și alte personalități politice. Acest lucru a urmat după încălcări anterioare ale sistemului de e-mail al campaniei sale de către iranieni și ale e-mailurilor Comitetului Național Republican de către chinezi.
În ciuda acestor amenințări, Trump rămâne „imperturbabil”, o poziție în concordanță cu peste un deceniu de ignorare a avertismentelor privind utilizarea unui iPhone personal cu un număr larg difuzat.
Telefonul său este descris ca o „linie de salvare” la care refuză să renunțe, servind ca o legătură directă cu o vastă rețea de contacte, inclusiv legiuitori, prieteni, membri ai familiei, titani ai corporațiilor, celebrități, lideri mondiali și jurnaliști.
Un consilier a remarcat că „oamenii au renunțat la asta cu ani în urmă” în ceea ce privește încercările de a-i controla utilizarea telefonului, estimările sugerând că „peste 100” de persoane au numărul său personal.
În timp ce asistenții sugerează că Trump folosește „două dispozitive diferite”, dintre care cel puțin unul dedicat rețelelor sociale, și că telefonul său are „funcții de securitate suplimentare”, hackerii chinezi au vizat sistemele back-end ale furnizorilor de telecomunicații, ceea ce face ca securitatea individuală a dispozitivelor să fie în mare parte irelevantă.
Trump: „Telefonul meu este cel mai bun de pe piață”
După cum a declarat fostul șef al contrainformațiilor americane, Joel Brenner, astfel de practici conduc la riscuri de „interceptare, … uzurpare de identitate și … nepregătire”, în special atunci când președintele primește apeluri de la lideri străini fără supravegherea corespunzătoare a personalului.
Trump, însă, consideră accesibilitatea sa directă ca un avantaj, nu ca o responsabilitate, răspunzând adesea la numere necunoscute din curiozitate.
În timpul primului său mandat, el a ocolit uneori canalele oficiale ale Casei Albe, temându-se că „Deep State” ar putea asculta, o îngrijorare oarecum validată de scurgerile de informații din apelurile sale oficiale, inclusiv cel cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a dus la prima sa punere sub acuzare.
Eforturile unor personalități precum John Kelly, fostul său șef de cabinet, de a impune protocoale de securitate mai stricte au fost întâmpinate cu respingerea lui Trump, care ar fi spus: „Telefonul meu este cel mai bun de pe piață”.
Atacul chinez din 2024 asupra companiilor de telecomunicații, descris de FBI ca o „campanie amplă și semnificativă de spionaj cibernetic”, a permis spionilor străini să „localizeze geografic milioane de persoane” și să „înregistreze convorbiri telefonice după bunul plac”, afectând un „număr limitat de persoane implicate în principal în activități guvernamentale sau politice”, inclusiv membri de rang înalt ai campaniei Kamalei Harris.
În ciuda unor măsuri de întărire a sistemelor, experții avertizează că vulnerabilitatea persistă, chiar și pentru apelurile telefonice fixe ale Casei Albe. Obiceiurile telefonice personale ale lui Trump, inclusiv lăsarea de mesaje vocale pentru personalități precum Scott Adams, subliniază dorința sa de a avea o legătură directă, chiar dacă experții în securitate națională rămân profund îngrijorați de implicațiile „extrem de periculoase” ale comunicării sale neîngrădite.
În aceste condiții, nu surprinde faptul că Ucraina nu a informat Casa Albă în legătură cu operațiunea „Pânză de păianjen”, în care a distrus peste 40 de bombardiere strategice rusești.
