În 2025, armele cu laser au trecut de la stadiul experimental la utilizare operațională în mai multe armate majore.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Statele Unite, Regatul Unit, Israel, Australia și China folosesc deja sisteme cu energie dirijată pentru apărarea aeriană, în special împotriva dronelor și a amenințărilor aeriene de joasă altitudine, conform InterestingEngineering.
Ideea folosirii luminii ca armă este veche de peste 2.000 de ani, fiind menționată încă din Grecia antică. Timp de secole, însă, conceptul a rămas mai degrabă teoretic. Dezvoltarea laserelor funcționale în anii 1960 a deschis drumul aplicațiilor militare, iar în anii 1970–1980 armata SUA a început primele programe concrete de cercetare.
Un moment important a fost în 1999, când Departamentul Apărării al SUA a recunoscut oficial armele cu laser drept o capabilitate militară de viitor. Prima utilizare reală a avut loc în 2003, în Afganistan, unde un sistem cu laser a fost folosit pentru detonarea de la distanță a dispozitivelor explozive.
Mult timp, dezvoltarea acestor arme a fost limitată de probleme legate de putere, dimensiuni și costuri. Progresele recente în electronică, stocarea energiei și controlul fasciculului au schimbat situația. În prezent, laserele sunt considerate soluții eficiente, rapide și cu costuri reduse per utilizare.
Statele Unite: laserul naval de mare putere
Marina SUA dezvoltă programul SONGBOW, care vizează o armă cu laser de 400 kW, destinată navelor de luptă. Sistemul combină mai multe module laser de 50 kW într-un singur fascicul de mare intensitate. Scopul este neutralizarea dronelor, a rachetelor de croazieră și a altor ținte rapide, de la distanță mare. Dacă va deveni operațional, SONGBOW ar putea fi cel mai puternic laser naval cunoscut până acum.
Australia: apărare anti-drone la cost redus
Australia a prezentat sistemul Apollo, dezvoltat de compania EOS. Laserul este conceput special pentru combaterea dronelor și are o putere de aproximativ 150 kW. Potrivit datelor furnizate, sistemul poate distruge până la 200 de drone cu o singură încărcare a bateriei. Oferă acoperire completă, la 360 de grade, și nu folosește muniție convențională, ceea ce reduce costurile logistice.
Israel: Iron Beam, noua componentă a apărării aeriene
Israelul a anunțat desfășurarea sistemului Iron Beam, descris ca primul laser de luptă folosit operațional. Este un sistem terestru capabil să intercepteze drone, rachete și proiectile de mortier în câteva secunde. Iron Beam este integrat în arhitectura de apărare aeriană a Israelului și este gândit ca o completare la sistemele existente. Autoritățile israeliene subliniază costul mult mai mic per interceptare față de soluțiile bazate pe rachete, în special în scenarii cu un număr mare de ținte lansate simultan.
Regatul Unit: DragonFire și costul minim per foc
Regatul Unit a testat și a comandat sistemul DragonFire. În timpul testelor, laserul a doborât drone care se deplasau cu viteze foarte mari. Ministerul Apărării britanic estimează un cost de aproximativ 10 lire sterline pe foc. Sistemul are o precizie ridicată, fiind capabil să lovească o țintă de dimensiunea unei monede de la un kilometru. DragonFire este analizat pentru viitoare desfășurări navale și terestre.
China: competiția strategică
China a introdus sistemul laser LY-1 și susține că acesta depășește performanțele unor sisteme similare dezvoltate în SUA. Laserul este destinat combaterii dronelor și aeronavelor care zboară la joasă altitudine. A fost testat atât pe uscat, cât și pe nave ale marinei chineze. Aceste programe fac parte din competiția strategică dintre China și SUA pentru dezvoltarea unor sisteme de apărare precise și cu cost redus.
O schimbare de paradigmă
Evoluțiile din 2025 arată că armele cu laser au devenit instrumente funcționale în apărarea aeriană modernă. Viteza de reacție, precizia și costul scăzut per utilizare le transformă într-o opțiune atractivă pentru combaterea dronelor și a amenințărilor aeriene de mică dimensiune. În mai multe armate, aceste sisteme nu mai sunt considerate tehnologii ale viitorului, ci componente active ale planurilor de apărare.
