Guvernul danez merge mai departe cu planurile de a înființa prima unitate militară cu sediul în Groenlanda, potrivit informațiilor publicate de DR News, citat de Army Recognition.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Inițiativa, detaliată într-un document politic confidențial descris de analiștii naționali de apărare ca „remarcabil”, semnalează o schimbare decisivă față de poziția tradițională a Danemarcei în materie de securitate în Arctica. Pentru prima dată, personalul militar ar fi repartizat într-o structură cu rădăcini locale, transferând controlul operațional de la Comandamentul Arctic Comun centralizat al Danemarcei către un cadru groenlandez mai autonom.
Această recalibrare strategică reflectă recunoașterea tot mai mare de către Regatul Danemarcei a mediului de securitate în continuă evoluție din Arctica și o tendință politică paralelă de extindere a implicării Groenlandei în chestiuni de apărare. Unitatea, care se preconizează că va fi formată din trupe daneze instruite pentru Arctica, alături de potențiali recruți groenlandezi, ar reprezenta o realiniere vizibilă a echilibrului responsabilităților între Nuuk și Copenhaga.
De la sfârșitul Războiului Rece, prezența Danemarcei în Arctica a fost menținută în mare parte prin Comandamentul Arctic Comun cu sediul la Nuuk, care supraveghează patrulele de suveranitate, misiunile SAR, monitorizarea mediului și cooperarea cu forțele aliate. Mijloacele navale, precum fregatele din clasa Thetis și navele de patrulare offshore din clasa Knud Rasmussen, sprijinite de avioane de supraveghere CL-604 Challenger, au susținut aceste eforturi. Clasa Thetis, echipată cu tunuri navale OTO Melara de 76 mm, rachete sol-aer RIM-162 ESSM și torpile ușoare MU90, oferă capacități moderate de descurajare. Navele OPV din clasa Knud Rasmussen sunt echipate cu un tun Super Rapid de 76 mm și dispozitive pentru sisteme portabile de apărare antiaeriană Mistral și echipamente de minare, sporind flexibilitatea în războiul de suprafață.
Cu toate acestea, aceste platforme, deși robuste pentru misiuni de patrulare și SAR, sunt limitate în ceea ce privește proiecția puterii și protecția forțelor împotriva adversarilor de același nivel. Militarizarea crescândă a Arcticii, determinată de desfășurarea de către Rusia a sistemelor de rachete de coastă Bastion-P, a complexelor de apărare aeriană S-400 și a bazelor aeriene consolidate de-a lungul coastei sale nordice, a declanșat alarma la Copenhaga. În plus, prezența strategică crescândă a Chinei în Arctica, combinată cu încercările anterioare de a investi în infrastructura minieră și aeroportuară din Groenlanda, subliniază statutul emergent al regiunii ca punct fierbinte geopolitic.
Importanța strategică a Groenlandei depășește cu mult geografia sa. Situată la intersecția Oceanului Atlantic de Nord și a Oceanului Arctic, aceasta oferă o poziție critică pentru avertizare timpurie, apărare antirachetă și supravegherea rutelor polare. Teritoriul său găzduiește deja baza aeriană Thule, cea mai nordică instalație militară a Statelor Unite, care găzduiește componente cheie ale sistemelor de detectare a rachetelor balistice și de urmărire spațială ale Forțelor Spațiale ale SUA. De la realegerea sa, președintele Donald Trump a propus de mai multe ori achiziționarea Groenlandei de la Danemarca, o ofertă respinsă public de Copenhaga, dar considerată un indicator clar al valorii crescânde a insulei în strategia globală de apărare. Groenlanda reprezintă nu numai o potențială zonă de operațiuni în Arctica, ci și un câmp de luptă pentru influență între NATO și rivalii săi apropiați care doresc acces la spațiul său aerian, la rutele maritime și la resursele neexploatate.
În acest context, înființarea unei unități militare terestre în Groenlanda introduce noi posibilități operaționale. Potrivit planificatorilor militari danezi, forța prevăzută ar fi probabil compusă dintr-un detașament de infanterie ușoară specializat în războiul arctic, echipat cu echipament pentru condiții meteorologice reci, platforme de mobilitate pe șenile și sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune (SHORAD). Printre platformele candidate se numără vehiculul blindat pentru toate tipurile de teren Hägglunds BvS10, deja în serviciul danez, care oferă o mobilitate ridicată pe zăpadă, gheață și teren accidentat. În ceea ce privește armamentul, BvS10 poate fi echipat cu o mitralieră grea de 12,7 mm sau un lansator automat de grenade de 40 mm, oferind sprijin cu foc în timpul patrulelor.
În viitor, Danemarca ar putea lua în considerare desfășurarea de baterii NASAMS (Norwegian Advanced Surface-to-Air Missile System) pentru a îmbunătăți acoperirea apărării aeriene în locații cheie. Deși în prezent sunt bazate în Danemarca continentală, lansatoarele NASAMS sunt containerizate și transportabile pe calea aerului, ceea ce le face viabile pentru desfășurarea în avans. Integrarea sistemelor radar mobile, precum Ground Master 200 sau Saab Giraffe 1X, ar putea extinde și mai mult conștientizarea situației în nordul îndepărtat, compensând spațiul aerian vast și insuficient monitorizat.
La nivel de infanterie, trupele dislocate în Groenlanda ar purta probabil pușca standard daneză, carabina Colt Canada C8 IUR, cu calibru 5,56×45 mm NATO. Pentru o putere de foc mai mare, ar putea fi utilizate arme de sprijin, cum ar fi mitraliera universală M/60E6 și pușca fără recul Carl Gustav M4, pentru a asigura sprijinul manevrelor și capacitatea anti-structură. Viitoarele modernizări ar putea include muniții zburătoare sau vehicule terestre mici fără pilot (UGV) pentru supraveghere la distanță și sprijin logistic în condiții extreme.
Planificatorii danezi evaluează, de asemenea, opțiuni de ridicare verticală adecvate pentru operațiuni în Arctica. Deși Danemarca nu are în prezent elicoptere staționate în Groenlanda, platforme rotative ușoare, precum Airbus H145M sau Leonardo AW169M, ar putea fi luate în considerare pentru roluri utilitare, MEDEVAC și recunoaștere, presupunând că se vor face investiții adecvate în hangare și facilități de întreținere.
Din punct de vedere politic, această mișcare ar putea semnala o eventuală devoluție parțială a responsabilităților de apărare către guvernul Groenlandei. În timp ce unii lideri groenlandezi susțin inițiativa ca un pas către suveranitate și autonomie, alții au avertizat împotriva militarizării fără investiții corespunzătoare în infrastructură, educație și reziliență economică. Recrutarea locală, dacă ar fi implementată, ar necesita, de asemenea, programe de formare și stimulente care să echilibreze nevoile militare cu dinamica comunității.
Accelerarea rapidă a topirii ghețarilor arctici din cauza încălzirii globale transformă calculele strategice ale regiunii, deschizând rute maritime anterior inaccesibile care ar putea remodela comerțul global și mobilitatea militară. Pe măsură ce gheața polară se retrage, noi pasaje navigabile, precum Ruta Mării Nordului și potențiale coridoare transpolare, devin viabile pe perioade mai lungi în fiecare an, scurtând dramatic distanțele de transport maritim între Europa, Asia și America de Nord.
În acest peisaj în evoluție, poziția Groenlandei devine crucială. Situată de-a lungul unor puncte cheie din Atlanticul de Nord și adiacentă rutelor maritime arctice emergente, controlul asupra Groenlandei conferă o influență semnificativă asupra acestor viitoare artere maritime. Pentru Danemarca și aliații săi, menținerea unei prezențe avansate pe insulă nu este doar o chestiune de suveranitate, ci și de asigurare a accesului și supravegherii rutelor comerciale și strategice vitale care ar putea defini proiecția puterii globale în secolul XXI.
În cele din urmă, această unitate emergentă cu sediul în Groenlanda poate începe cu pași mici, dar implicațiile sale strategice sunt de anvergură. Ea confirmă faptul că Danemarca nu mai consideră securitatea Arcticii o chestiune de prezență pasivă, ci de descurajare activă, desfășurare avansată și integrare aliată. Pe măsură ce NATO se reorientează către operațiuni la latitudini înalte, mișcarea Danemarcei o poziționează ca un actor arctic mai asertiv, gata să contracareze competiția marilor puteri într-una dintre cele mai rapid militarizate frontiere ale lumii.
