Deși livrarea gratuită a unor avioane de vânătoare moderne pare o veste bună, acordul semnat de România cu Țările de Jos ar putea veni la pachet cu cheltuieli greu de susținut pe termen lung. În joc nu este doar pregătirea piloților ucraineni, ci și viitorul capacităților aeriene românești, arată o analiză DefenseExpress.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
România a primit oficial toate cele 18 avioane F-16 promise de Olanda, într-un efort comun de sprijinire a antrenamentului piloților români, ucraineni și ai altor parteneri NATO. Aeronavele au fost deja transferate la Baza 86 Aeriană de la Borcea, iar acordul de transfer a fost parafat în marja summitului NATO de la Haga, de către ministrul apărării Liviu-Ionuț Moșteanu și omologul său olandez, Ruben Brekelmans.
Ministerul Apărării Naționale subliniază că donația permite „accesul la programe de instruire de cel mai înalt nivel, conforme cu standardele NATO”, întărind rolul României ca hub regional pentru formarea piloților aliați. Cele 18 avioane vor avea un rol strict educațional, însă completează flota deja existentă, urmând ca România să dispună în curând de 67 de aparate F-16, incluzând și cele achiziționate din Norvegia.
Entuziasm temperat de realitățile bugetare
Pe fondul intensificării cooperării internaționale, nu lipsesc însă vocile critice. Fostul consilier prezidențial și expert în securitate Iulian Fota avertizează că, deși flota de 67 de avioane pare impresionantă, România se află într-o zonă gri: „Prea multe pentru timp de pace, prea puține pentru un conflict real”. El atrage atenția asupra dezechilibrelor strategice, acuzând o investiție disproporționată în Forțele Aeriene, în timp ce Marina militară rămâne serios subfinanțată.
Mai mult, costurile de operare ale acestor aparate nu sunt deloc neglijabile. Generalul-locotenent în rezervă Victor Strîmbeanu, fost comandant al Bazei 86 Aeriene, avertizează că întreținerea unei flote extinse de F-16 ar putea deveni, pe termen lung, o povară bugetară:
„Începem să fim jucători relevanți în regiune, dar trebuie o analiză economică foarte serioasă. Există un prag peste care costurile de mentenanță fac aceste sisteme ineficiente.”
Pe lângă beneficiile de imagine și rolul strategic crescut în cadrul NATO, România preia și o parte din sarcina formării forțelor aeriene ucrainene. Buna funcționare a acestor avioane este esențială pentru succesul programelor de instruire, motiv pentru care Ucraina ar putea fi nevoită să contribuie la costurile de întreținere ale escadrilei.
Între oportunitate și provocare
Donația de F-16 primită de România reprezintă, fără îndoială, un pas important în consolidarea poziției țării în arhitectura de securitate a NATO. Însă, așa cum avertizează mai mulți specialiști, o astfel de oportunitate vine la pachet cu responsabilități mari și cheltuieli pe măsură.
Cu o flotă modernă de avioane de luptă în dotare, România are acum ocazia de a demonstra că poate susține pe termen lung rolul asumat – dar pentru asta va avea nevoie de mai mult decât sprijin politic: va fi nevoie de o viziune coerentă, fonduri și priorități bine calibrate.
