Deși s-a autodeclarat „un președinte care va aduce pacea”, Donald Trump trebuie să decidă dacă va da ascultare vocilor din anturajul său care cer reluarea testelor nucleare de către SUA, după mai bine de 30 de ani. Posibilitatea unei astfel de demonstrații de forță stârnește însă îngrijorare în rândul comunității științifice, și nu numai, relatează ScienceNews.
Ideea din spatele unei astfel de decizii este cât se poate simplă. „Dacă vrei pace, pregătește-te de război”, un dicton atribuit împăratului roman Hadrian, care a fost adoptat de-a lungul timpului de numeroși președinți americani, începând chiar cu George Washington.
Se consideră că armele nucleare acționează ca un factor de descurajare, iar alte țări vor evita să folosească o armă nucleară sau să lanseze un atac major, de teamă să nu provoace represalii.
Această idee este atât de înrădăcinată în cercurile militare americane, încât un tip de rachetă balistică intercontinentală dezvoltată în timpul Războiului Rece a fost denumită ironic „Peacekeeper” („Păstrătorul Păcii”).
Dincolo de implicațiile negative ale unor asemenea teste, există și o posibilă reacție a celorlalte puteri nucleare ale lumii, care ar putea genera o veritabilă reacție în lanț.
„Un singur test nuclear al Statelor Unite ar putea declanșa o reacție în lanț la nivel global. Alte puteri nucleare ar putea urma exemplul, efectuând propriile teste. Țările fără arme nucleare ar putea fi stimulate să le dezvolte și să le testeze. Un singur test ar putea declanșa un haos generalizat. Este ca și cum ai aprinde un chibrit într-o cameră plină cu dinamită”, ” a declarat Sulgiye Park, specialist din cadrul organizației Union of Concerned Scientists, citat de ScienceNews.
O singură țară a efectuat teste nucleare în secolul XXI
Începînd cu anul 1945, an în care a fost detonată prima bombă nucleară, Trinity, peste 2.000 de teste atomice au avut loc pe Terra sau la limita spațiului cosmic. Grație Acordului Internațional de Interzicere Completă a Testelor Nucleare (CTBT), ratificat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite pe 10 septembrie 1996, lumea a părut se devină un loc mai sigur.
Chiar dacă nu a intrat complet în vigoare deoarece necesită ratificarea de către 44 de țări specifice, enumerate în Anexa 2 a tratatului, dintre care unele nu l-au ratificat încă, tratatul a avut un efect pozitiv. Nicio țară care deține arsenal nuclear nu a mai efectuat teste în secolul al XXI-lea.
Excepția o reprezintă Coreea de Nord, țară al cărei ultim test nuclear subteran a fost semnalat în anul 1997.
De la încheierea testelor, lumea pare să fi luat o gură de oxigen. Numărul global de arme nucleare a scăzut de la peste 70.000 în mijlocul anilor 1980 la puțin peste 12.000 astăzi, o reducere care s-a datorat unei serii de tratate între Statele Unite și URSS (ulterior Rusia).
Liniștea relativă din ultimele decenii pare însă să ajungă la final. Ultimul tratat de control al armelor dintre Statele Unite și Rusia, New START, este programat să expire în 2026, ceea ce va oferi celor două țări o libertate deplină în ceea ce privește numărul de arme desfășurate.
Rusia și-a suspendat deja participarea la New START în 2023 și și-a revocat ratificarea Tratatului de Interzicere Completă a Testelor Nucleare. Decizia a venit ca urmare a neratificării tratatului de către SUA, țară care a semnat, dar nu a ratificat niciodată tratatul.
Chiar și astfel, în lipsa unei ratificări oficiale, cele două națiuni au respectat totuși prevederile acestuia.
În ultimii ani însă, pe fondul conflictului armat din Ucraina amenințările nucleare ale Rusiei au devenit o apariție constantă în mass-media. Chiar și Israelul a adus recent în discuție posibilitatea folosirii unor astfel de arme în cazul unui conflict cu Iranul.
Pe de altă parte, China, cu al treilea cel mai mare arsenal nuclear al planetei, își extinde rapid stocurile, ceea ce sugerează un posibil viitor în care vor exista trei mari puteri nucleare, nu doar două.
„Ne aflăm într-o perioadă în care toate mecanismele de control dispar și lucrurile sunt foarte instabile,” spune Daniel Holz, fizician la Universitatea din Chicago și președinte al Science and Security Board al Bulletin of the Atomic Scientists, un grup nonprofit care urmărește să crească gradul de conștientizare asupra pericolului reprezentat de armele nucleare și alte amenințări.
Tentația testelor nucleare este majoră
Administrația Trump nu este deloc străină de astfel de inițiative. În anul 2000, în precedentul mandat, președintele american a discutat, conform Washington Post, cu mai mulți oficiali de rang înalt posibilitatea reluării testelor nucleare.
Oficialii administrației au motivat că Rusia și China desfășoară teste nucleare de mică intensitate, o afirmație care nu a fost susținută de dovezi disponibile public și pe care ambele țări au negat-o.
Un oficial de rang înalt al administrației, care a vorbit sub condiția anonimatului, a declarat că demonstrarea capacității Statelor Unite de a efectua un „test rapid” ar putea fi utilă din punct de vedere al negocierilor, în contextul în care Washingtonul urmărește un acord trilateral pentru reglementarea arsenalelor celor mai mari puteri nucleare.
Recent, subliniază Foreign Affairs, mai mulți consilieri ai lui Donald Trump, printre care și un fost consilier pe probleme de securitate națională, Robert O ’ Brien, au cerut din nou o reluare a testelor nucleare.
Motivația, de data aceasta, ar fi aceea de a dacă armele vechi încă funcționează, dacă dispozitivele atomice actualizate performează conform așteptărilor sau dacă ajuta la dezvoltarea unor noi tipuri de arme.
„Testarea are o importanță simbolică imensă. În timpul Războiului Rece, când când SUA efectua constant astfel de teste, era ca bătăile tobelor de război: Avem arme nucleare și funcționează. Mai bine să vă feriți! Încetarea testelor a fost o recunoaștere a faptului că aceste arme sunt atât de inutilizabile încât nici măcar nu le mai testăm”, a declarat Frank von Hippel, fizician la Universitatea Princeton.
Mulți oameni de știință susțin că testele nucleare sunt inutile
„Ceea ce am afirmat constant de-a lungul ultimelor decenii este că nu există niciun motiv științific pentru care ar trebui să testăm arme nucleare”, a subliniat Jill Hruby, fost administrator al Administrației Naționale pentru Securitate Nucleară (NNSA) în timpul administrației Biden.
Tot mai mulți oameni de știință susțin însă că testele nucleare sunt inutile, mai degrabă un apanaj al Războiului Rece, și argumentează că tehnologia modernă permite evaluarea și monitorizarea fiabilă a armelor nucleare fără nevoie de detonări.
Ca un exemplu, situl din Nevada, acolo unde exploziile nucleare răsunau odinioară în mod regulat, nu a fost complet închis. Acolo, într-un laborator subteran, oamenii de știință efectuează experimente nucleare subcritice, ceea ce înseamnă că acestea nu declanșează lanțurile de reacții autosusținute care definesc o explozie nucleară.
Practic, simulările avansate pe computer, împreună cu metodele de analiză științifică, pot asigura funcționalitatea și siguranța armelor fără riscurile asociate testelor nucleare. Este o opinie care reflectă atât dorința de a evita efectele distructive asupra mediului și pericolele potențiale pentru sănătatea umană pe care le presupun astfel de teste.
Există însă și contestatari care consideră că experimentele subcritice și simulările, oricât de sofisticate ar fi, nu pot înlocui testele reale la nesfârșit. Cu toate acestea, până acum, datele concrete îi contrazic, iar experimentele și evaluările detaliate ale arsenalului au confirmat capacitățile armelor nucleare.
Cum sunt testate armele nucleare fără a mai fi nevoie de detonări?
Odată ce au abandonat exploziile nucleare de test, la suprafață, în subteran sau pe orbita Terrei, specialiștii americani au evoluat către așa numitele experimente subcritice.
Astfel de experimente sunt desfășurate în instalația PULSE, aflată la aproape 300 de metri sub pământ, în deșertul Nevada, unde explozivi chimici sunt folosiți pentru a activa plutoniul. Spre deosebire de armele supercritice, care susțin reacții în lanț ce duc la o explozie nucleară, experimentele subcritice evită intenționat această etapă, și se concentreză pe studierea comportamentului.
În tunelurile instalației, sunt realizate imagini cu raze X în timpul experimentelor, similar modului în care razele X dentare dezvăluie structuri interne. Este genul de abordare modernă ce permite oamenilor de știință să studieze materialele nucleare fără riscurile asociate testelor nucleare din trecut.
Instalația PULSE, conform ScienceNews, urmează să fie extinsă pentru a-și crește capacitățile. Acestea vor include o dispozitiv numit Scorpius, ce va deveni funcțional în 2033. Scorpius va utiliza un accelerator de particule de 125 de metri pentru a genera raze X mai intense decât cele utilizate până acum, ceea ce va permite oamenilor de știință să urmărească îndeaproape implozia plutoniului.
Un alt proiect viitor, numit ZEUS (Sistemul Experimental Subteran Pinched-Z), va folosi neutroni pentru a bombarda experimentele și pentru a măsura emisia de raze gamma într-un mod fără precedent. Astfel de experimente nu fac decât să valideze simulările computerizate ale armelor nucleare, care sunt apoi utilizate pentru întreținerea și dezvoltarea acestora.
Mai mult, programul de întreținere a stocului a permis cercetătorilor să înțeleagă mai bine fizica din spatele armelor nucleare decât era posibil în era testelor nucleare reale, așa cum este exemplificat prin detalii precum echilibrul energetic între componentele primare și secundare ale unei arme.
Mai este nevoie de detonări pentru a testa armele nucleare?
În acest moment, există o dispută aprinsă în rândul oamenilor de știință cu privire la necesitatea reluării testele nucleare. Este cert că cei mai mulți specialiști înclină spre testele subcritice și au încredere că acestea pot răspunde tuturor întrebărilor legate de funcționalitatea arsenalului nuclear.
Pe de altă parte, contestatarii sunt de părere că experiomentele subcritice nu pot răspunde dilemelor legate de modul în care plutoniul îmbătrânește.
Din 1989, cel puțin oficial, Statele Unite nu au mai fabricat nuclee de plutoniu (nucleul servește ca „miez” al primei etape a exploziei). Astfel, nucleele din arsenalul american sunt acum vechi de câteva decenii, ceea ce ridică întrebări legate de capacitatea armelor de a funcționa corespunzător.
Durabilitatea și funcționalitatea nucleelor sunt critice pentru fiabilitatea arsenalului nuclear. Astfel, pe măsură ce plutoniul îmbătrânește, proprietățile sale fizice și chimice se pot modifica, ceea ce ar putea afecta performanța armei. De exemplu, dacă implozia din prima etapă nu se desfășoară corect, este posibil ca a doua etapă să nu se declanșeze deloc.
Chiar și dacă opiniile celor care susțin că un astfel de impediment poate fi rezolvat cu ajutorul simuulărilor computerizate, există un alt mare dezavantaj al reluării testelor nucleare supercritice.
„Dacă SUA dau din nou tonul testelor, alte țări ar reveni probabil la testarea nucleară. Și aceste țări ar avea mai multe de învățat decât Statele Unite. China, de exemplu, a efectuat doar 45 de teste, în timp ce Statele Unite au realizat peste 1.000. Trebuie să găsim alte modalități prin care să ne asigurăm că arsenalul este funcțional”, afirmă Siegfried Hecker, un om de știință american specializat în domeniul nuclear, care a ocupat funcția de director al Laboratorului Național Los Alamos între 1986 și 1997
Peste toate, răspunsul privitor la readucerea în actualitate a testelor nucleare de către SUA ar putea fi altul, și a fost rezumat de Thom Mason, directorul Laboratorului Național Los Alamos din New Mexico, oficial care a preluat funcția în anul 2018:
„Dacă încerci să răspunzi la o întrebare științifică, atunci probabil ai nevoie de multe instrumente și aceasta ar putea dura. Dacă încerci însă doar să transmiți un semnal, atunci poate că nu ai nevoie de atât de multe; trebuiei doar încerci să cutremuri pământul”, a concluzionat oficialul american.
