Deși armata rusă eșuează în Ucraina în a-și atinge obiectivele, un potențial conflict cu NATO ar arăta cu totul altfel. Rusia nu ar căuta o confruntare convențională de anvergură cu Alianța Nord-Atlantică, ci ar miza pe o campanie scurtă și intensă, menită să spargă coeziunea politică a NATO și să forțeze o capitulare strategică, fără a cuceri teritorii vaste, potrivit Foreign Policy.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În februarie 2022, Kremlinul credea că va cuceri Kievul în trei zile. Peste trei ani mai târziu, trupele ruse sunt împotmolite într-un front static, cu pierderi colosale și fără vreo perspectivă reală de victorie militară. Și totuși, în Europa Occidentală, generalii NATO avertizează că Moscova ar putea ataca o țară membră în cel mult 3–7 ani. Iar Danemarca merge și mai departe: ar putea începe un conflict în cel mult șase luni de la încheierea războiului din Ucraina.
Cum poate o Rusie eșuată în Ucraina să reprezinte o amenințare existențială pentru cea mai puternică alianță militară din lume? Răspunsul e simplu: un război Rusia–NATO nu ar semăna deloc cu cel din Ucraina.
Obiectivul? Dezbinarea, nu ocupația
Pentru Moscova, scopul nu ar fi să înainteze până la Berlin, ci să distrugă NATO ca entitate politică și militară funcțională. Kremlinul știe că nu poate învinge NATO într-un conflict convențional total, chiar și fără implicarea Statelor Unite. De aceea, un astfel de atac ar fi calculat, rapid și cu miză psihologică, să fractureze voința de rezistență a Alianței.
Cel mai probabil, Rusia ar începe cu o incursiune limitată într-un punct slab, de pildă, în statele baltice. Apoi, ar declara că orice tentativă de contraatac ar duce la escaladare nucleară. Această strategie, cunoscută sub numele de „agresivă sanctuarizare”, ar fi întărită prin desfășurarea de rachete cu focoase nucleare tactice, gata de lansare.
Dacă NATO ar reacționa, Rusia ar putea lovi infrastructura civilă din adâncul Europei cu rachete convenționale, transmițând clar: prețul continuării rezistenței crește.
Pariul Kremlinului: NATO se va rupe din interior
Rusia ar miza pe ideea că, în fața unei amenințări reale, inclusiv a unor posibile lovituri nucleare demonstrative, unitatea NATO s-ar prăbuși. Nu toate statele membre ar ceda, desigur. Țările din Europa de Est ar opune probabil o rezistență fermă. Dar dacă SUA sau aliați-cheie din Europa Occidentală ezită să intervină, mesajul transmis ar fi dezastruos: NATO nu mai funcționează.
Astfel, miza reală nu este balanța de forțe, ci balanța voinței. Iar Rusia, deși slăbită militar, rămâne hotărâtă să răstoarne ordinea post-Război Rece și să își reimpună influența în Estul Europei. Combinată cu percepția că Occidentul este tot mai reticent la risc și la sacrificii, tentația Kremlinului de a acționa crește.
Ce ar presupune o astfel de ofensivă?
În primul rând, o forță de vârf capabilă să penetreze frontiera NATO într-un punct vulnerabil. Apoi, trupe mobile pentru a ocupa o zonă mică, dar strategică. În ciuda dificultăților din Ucraina, Rusia a reușit să mobilizeze mai mulți soldați decât a pierdut, potrivit serviciilor occidentale, și produce mai mult echipament decât trimite pe front.
În plus, Rusia are un avantaj semnificativ în utilizarea dronelor, atât în recunoaștere, cât și în atac, grație experienței acumulate în Ucraina. Dar drona nu câștigă singură războiul: Rusia ar avea nevoie și de infanterie, blindate, logistică și un arsenal convingător de arme nucleare tactice și rachete convenționale de rază lungă.
La capitolul nuclear, Moscova este deja pregătită: dispune de circa 2.000 de focoase tactice și multiple sisteme de livrare. În paralel, produce anual circa 1.200 de rachete de croazieră, 400 de rachete balistice cu rază scurtă și medie și peste 6.000 de drone de atac.
Cum ar trebui să se pregătească NATO?
Totul depinde, în primă instanță, de Ucraina. Atât timp cât Rusia este nevoită să-și concentreze resursele acolo, un atac asupra NATO e improbabil. Dar dacă războiul din Ucraina încetinește sau se încheie, Rusia își poate redirecționa rapid forțele.
De aceea, susținerea Ucrainei este nu doar o chestiune morală, ci și strategică. În paralel, NATO trebuie să se pregătească pentru un alt tip de conflict: unul scurt, de mare intensitate. Singura metodă eficientă de descurajare este apărarea în avans, direct la frontieră. Asta înseamnă mai multe trupe, echipamente și industrie militară adaptată unui efort de război pe termen lung.
Europa trebuie să investească urgent în drone, rachete, tancuri, muniție, sisteme de sprijin și, esențial, în capacitatea de a riposta coerent la amenințările nucleare. În contextul unui angajament tot mai incert al SUA, mai ales sub o nouă administrație Trump — statele europene cu arme nucleare vor trebui să își asume un rol mai activ, inclusiv prin extinderea și diversificarea propriilor arsenale. Nu ca să înceapă un război, ci pentru a-l descuraja.
