La aproape două decenii de la lansarea primului său portavion, China se apropie cu pași hotărâți de momentul în care va introduce în serviciul activ cea mai avansată navă de luptă construită vreodată în șantierele sale: Fujian (Type 003). Acest portavion de nouă generație simbolizează maturizarea tehnologică și strategică a Marinei Armatei Populare de Eliberare (PLAN), într-o epocă în care marea devine din nou arenă de confruntare între marile puteri.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
De la imitație la inovație
Dacă primele portavioane chineze – Liaoning și Shandong – au fost adaptări ale unor proiecte sovietice (cu decolări de tip „ski-jump”), Fujian este primul portavion conceput și construit integral în China, cu tehnologii proprii și viziune autonomă.
Cu un deplasament de peste 80.000 de tone, trei catapulte electromagnetice (EMALS) și o punte de zbor plată de mari dimensiuni, Fujian face trecerea la un sistem de operare de tip CATOBAR – identic cu cel folosit de portavioanele americane.
Date tehnice esențiale
Fujian are un deplasament de: 80.000–85.000tdw. Cu o lungime de aproximativ 316 metri și o lățime de circa 76 de metri are o propulsie convențională, dar cu generatoare electrice de mare capacitate.
Este dotat cu un sistem de lansare compus din trei catapulte electromagnetice (EMALS). Sistemul de recuperare constă în cabluri de prindere cu frânare asistată.
La ora actuală se află în testare pe mare. Se estimează că va deveni operațional până la sfârșitul lui 2025.
Portavionul Fujian va opera o flotilă aeriană mixtă, capabilă să desfășoare misiuni ofensive, defensive și de supraveghere avansată.
De la bordul său vor putea opera aeronavele J-35 stealth – vânător naval de generația a 5-a, proiectat special pentru catapultar și KJ-600 AEW&C – avion de avertizare timpurie, comparabil cu E-2D Hawkeye.
De asemenea, va transporta și lansa drone de atac, realimentare și recunoaștere. Este avută în vedere și dezvoltarea ca bază de operații pentru aeronave antisubmarin.
Sistemul EMALS permite lansarea aeronavelor în secvențe rapide, fără a afecta structura acestora, ceea ce transformă portavionul într-un vector de lovitură multiplă și persistentă.
Doctrină și utilizare tactică
Portavionul Fujian este integrat într-o nouă doctrină navală chineză, ce are ca scop ieșirea din zona de apărare de coastă (brown-water) și dezvoltarea unei flote de ape adânci (blue-water).
Obiectivele tactice ale acestei doctrine le reprezintă proiecția puterii aeronavale a Chinei în Oceanul Pacific și Oceanul Indian. În plus, se urmărește sprijinul pentru operațiuni amfibii și patrule extinse în zone strategice (ex: Strâmtoarea Taiwan, Marea Chinei de Sud).
Un alt efect pe care se mizează este descurajarea forțelor navale ale SUA și ale aliaților acestora printr-un efect combinat de portavion + A2/AD (rachete antinavă, submarine, drone).
Lansarea portavionului Fujian marchează trecerea la operații de tip „strike alpha” – lansarea simultană a unui număr mare de aeronave pentru atacuri concentrate.
Acest fapt devine posibil prin integrarea portavionului într-o rețea C4ISR chineză (comandă, control, comunicații, informații, supraveghere și recunoaștere).
Implicații geopolitice
Odată operațional, Fujian va deveni al treilea portavion activ al Chinei, alături de Liaoning și Shandong, permițând rotația permanentă a portavioanelor în misiuni active, simultan cu acoperirea a trei teatre maritime: Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud, Oceanul Indian.
Totodată, marchează un pas însemnat în creșterea capacității de descurajare împotriva forțelor SUA, Japonia, Taiwan, India și Australia.
În acest context trebuie amintit și faptul că China lucrează deja la următorul proiect – Type 004 – un portavion cu propulsie nucleară, ceea ce va duce PLAN în liga marilor flote de proiecție globală alături de US Navy.
Limitări și provocări
Deși impresionant, proiectul Fujian are o serie de limitări. Cea mai mare dintre ele este lipsa propulsiei nucleare, care îi limitează autonomia.
La aceasta se adaugă experiența operațională redusă în utilizarea sistemului CATOBAR (comparativ cu SUA, care îl folosește de peste 60 de ani).
Portavionul înregistrează și un grad crescut de vulnerabilitate în afara „bulei” A2/AD, în lipsa unei flote de escortă complet interoperabilă.
Totuși, aceste obstacole sunt contrabalansate de ritmul rapid de testare, modernizare și standardizare militară a Chinei.
În concluzie, se poate spune că portavionul Fujian nu este doar o realizare inginerească, ci și o declarație strategică. El semnalează intenția Chinei de a deveni o putere navală globală în următorul deceniu. Iar dacă planurile privind Type 004 se concretizează, lumea va asista la apariția unei flote chineze capabile să rivalizeze – tehnic și tactic – cu grupările americane de portavioane.
Fujian nu este doar o navă, ci o punte între aspirațiile regionale ale Chinei și ambiția sa de a remodela ordinea maritimă globală.
