Urmărirea serialului sud-coreean Squid Game, ascultarea muzicii K-pop sau consumul altor forme de divertisment din Coreea de Sud pot fi pedepsite cu moartea, muncă forţată sau detenţie în lagăre de reeducare în Coreea de Nord, potrivit unor mărturii culese de Amnesty International de la persoane care au fugit din această ţară.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Organizaţia pentru drepturile omului a realizat 25 de interviuri cu nord-coreeni refugiaţi, care descriu un climat de teroare şi represiune extremă exercitat de regimul de la Phenian asupra oricărei influenţe culturale externe.
Potrivit relatărilor citate de Sky News, Amnesty International a documentat mai multe cazuri în care tineri, inclusiv liceeni, ar fi fost executaţi pentru că au vizionat Squid Game. Un astfel de caz a fost raportat în provincia Yanggang, iar un altul fusese semnalat anterior, în 2021, de Radio Free Asia, în provincia Hamgyong de Nord. „Luate împreună, aceste rapoarte din provincii diferite sugerează existenţa mai multor execuţii legate de vizionarea serialelor sud-coreene”, arată Amnesty International.
Mărturiile refugiaţilor descriu un sistem represiv în care cultura sud-coreeană este considerată o infracţiune gravă, tratată ca o ameninţare ideologică la adresa regimului. Cei mai vulnerabili sunt nord-coreenii săraci, care nu dispun de resurse pentru a mitui autorităţile, în timp ce persoanele cu bani sau relaţii reuşesc adesea să evite pedepsele severe.
Mai mulţi respondenţi au vorbit despre riscurile asociate ascultării muzicii străine, în special K-pop. Trupa BTS este menţionată frecvent în relatări, inclusiv în contextul unor anchete desfăşurate în 2021 în provincia Pyongan de Sud, unde adolescenţi au fost interogaţi pentru că ascultau muzică sud-coreeană. Choi Suvin, care a fugit din Coreea de Nord în 2019, spune că „oamenii sunt pedepsiţi pentru aceeaşi faptă, dar totul depinde de bani”.
Potrivit mărturiilor, unele familii îşi vând locuinţele pentru a strânge sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 de dolari, necesare pentru a evita trimiterea în lagărele de muncă. Kim Joonsik, în vârstă de 28 de ani, afirmă că a fost prins de trei ori urmărind seriale sud-coreene, dar nu a suferit consecinţe datorită „relaţiilor” de care dispunea. În schimb, trei prieteni ai surorii sale au fost condamnaţi la ani de muncă silnică la sfârşitul anilor 2010 pentru aceeaşi infracţiune, deoarece familiile lor nu au putut plăti.
Execuţiile publice sunt folosite de regim ca instrument de „educaţie ideologică”, potrivit mai multor martori. Choi Suvin spune că a asistat la o execuţie publică în oraşul Sinuiju, în perioada 2017–2018, pentru presupusa distribuire de materiale media străine. Kim Eunju îşi aminteşte că, la vârsta de 16–17 ani, elevii erau duşi în mod organizat să asiste la execuţii ale persoanelor acuzate că au vizionat sau distribuit conţinut sud-coreean. În unele cazuri, zeci de mii de oameni erau obligaţi să fie martori la aceste execuţii.
Sarah Brooks, directoarea regională adjunctă a Amnesty International, descrie situaţia drept o combinaţie de „represiune brutală şi corupţie sistemică”. Cadrul legal care susţine aceste practici este legea adoptată în 2020 împotriva „gândirii şi culturii reacţionare”, care califică produsele culturale sud-coreene drept „ideologie putredă”.
Conform acestei legislaţii, simplul consum de conţinut sud-coreean poate fi pedepsit cu între cinci şi 15 ani de muncă silnică, în timp ce distribuirea materialelor sau vizionarea acestora în grup atrag sancţiuni mult mai severe, care pot merge până la pedeapsa capitală.
