Inteligența artificială (AI) nu mai este doar un instrument pentru aplicații creative, ci devine tot mai importantă în descoperiri științifice. Cercetătorii de la Universitatea din California, San Diego (UC San Diego) au folosit AI pentru a descoperi că un anumit gene, până acum cunoscut doar ca un indicator al bolii Alzheimer, ar putea fi chiar cauza declanșării acesteia, relatează ScienceAlert.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Studiul, publicat în revista Cell, s-a concentrat pe o enzimă numită fosfoglicerat dehidrogenază (PHGDH) și genele care o codifică. Anterior, s-a observat că această genă este mai activă în cazurile de Alzheimer cu evoluție rapidă. Însă ceea ce rămânea neclar era modul în care această legătură funcționa. Folosind AI, cercetătorii au reușit să modeleze structura tridimensională a enzimei și au descoperit o funcție ascunsă: PHGDH poate activa sau dezactiva alte gene specifice.
Interacțiuni critice în celulele creierului
Analizele suplimentare au arătat că PHGDH interacționează cu două gene din celulele astrogliale – un tip de celule cerebrale esențiale pentru menținerea sănătății creierului. Aceste interacțiuni par să afecteze capacitatea creierului de a controla inflamația și eliminarea deșeurilor, procese esențiale care, atunci când sunt perturbate, pot declanșa Alzheimerul.
Următorul pas al echipei a fost găsirea unei metode de a inhiba PHGDH parțial, astfel încât să fie blocată doar funcția sa de reglare a genelor, fără a afecta rolul său enzimatic vital. Așa a fost descoperită molecula NCT-503, despre care AI a demonstrat că poate bloca această funcție nedorită a enzimei, legându-se de o „buzunar” specific în structura PHGDH.
Rezultate promițătoare în modelele pe șoareci
Deși mai este mult până când această moleculă va putea deveni un medicament pentru oameni, tratamentele pe modele murine au arătat că NCT-503 poate ameliora memoria și anxietatea cauzate de Alzheimer. Molecula are avantajul de a putea traversa bariera hematoencefalică, ceea ce o face accesibilă neuronilor și celulelor asociate, iar administrarea ar putea fi orală.
„Acum există un candidat terapeutic cu eficacitate demonstrată, cu potențialul de a fi dezvoltat pentru teste clinice”, spune bioinginerul Sheng Zhong, coordonatorul studiului. El adaugă că ar putea exista noi clase de molecule mici care să deschidă calea unor tratamente inovatoare.
Provocările rămân, dar speranța crește
Deși Alzheimerul este o boală complexă, influențată de factori genetici și de mediu, fiecare nouă descoperire ne aduce mai aproape de soluții eficiente. „Opțiunile actuale de tratament sunt foarte limitate, iar răspunsurile la terapii nu sunt încă remarcabile”, concluzionează Zhong.
