Interesul pentru lunile înghețate ale Sistemului Solar a crescut enorm în ultimele decenii. Enceladus, luna lui Saturn, sau Europa, satelitul lui Jupiter, au atras atenția prin gheizerele lor spectaculoase și prin dovezile existenței oceanelor sub suprafață. Însă un nou studiu arată că și în sistemul uranian se ascund povești uimitoare: Ariel, a patra cea mai mare lună a lui Uranus, ar fi avut cândva un ocean subteran adânc de aproape 170 km, afirmă Universe Today.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Singurele imagini „de aproape” cu Ariel au fost surprinse de sonda Voyager 2 în 1986. Atunci, însă, doar jumătatea sudică a lunii a fost fotografiată în detaliu. Cu toate acestea, un grup de cercetători de la Planetary Science Institute, Johns Hopkins University și University of North Dakota a reușit să scoată la iveală informații noi, pe baza acelor date vechi de aproape 40 de ani, dar analizate cu software modern de cartografiere și modelare geologică.
Falii și semne de activitate interioară
Cartografierea digitală a dezvăluit suprafețe brăzdate de falii, creste și depresiuni asemănătoare canioanelor. Ariel pare să fi trecut printr-o activitate intensă, cu cratere străvechi alături de zone plane de gheață mai tinere, posibil eliberate recent din interiorul lunii. Această combinație de structuri sugerează că Ariel nu este o lume statică, ci una care a avut o istorie geologică complexă, alimentată fie de tectonică înghețată, fie de criovulcanism.
Modelările realizate cu software specializat pentru lunile înghețate au indicat că Ariel a avut cândva o orbită excentrică de 0,04, de patru ori mai mare decât cea a Europei. Această particularitate orbitală ar fi produs tensiuni interne masive, care au încălzit interiorul și au favorizat topirea gheții. Astfel, cercetătorii estimează că Ariel ar fi găzduit un ocean lichid de 170 km adâncime, mult mai adânc decât oceanele Pământului (Pacificul are, în medie, doar 4 km).
Viitorul explorării uraniene
Din păcate, descoperirile se bazează pe date incomplete și foarte vechi. Deocamdată, nu există o misiune programată pentru explorarea sistemului uranian. Raportul Decadal Survey a plasat o sondă orbitală spre Uranus printre priorități, însă dificultățile bugetare ale NASA fac improbabilă lansarea unei astfel de misiuni în viitorul apropiat.
Până atunci, cercetătorii și pasionații rămân cu ceea ce numesc ei „arheologie spațială”. Mai exact, analiza minuțioasă a unor imagini vechi, uneori mai vârstnice decât chiar cei care le studiază.
