Jupiter, planeta uriașă care domină sistemul nostru solar, a fost la începuturile sale de aproape două ori mai mare decât este astăzi și avea un câmp magnetic de peste 50 de ori mai puternic, susține o echipă de cercetători americani într-un nou studiu publicat în prestigioasa revistă Nature Astronomy.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Descoperirile oferă o fereastră rară spre o epocă dinamică și tulbure din istoria cosmică, perioada în care planetele abia începeau să se contureze din discul de gaz și praf care învăluia Soarele primordial.
Cei doi autori ai studiului, Konstantin Batygin, profesor de științe planetare la Caltech, și Fred C. Adams, profesor de astronomie și fizică la Universitatea din Michigan, și-au propus să înțeleagă mai clar cum a arătat Jupiter în momentul în care nebuloasa solară, sursa primordială a materiei din care s-au format planetele, începea să dispară.
„Scopul nostru final este să înțelegem de unde venim, iar clarificarea etapelor timpurii ale formării planetelor este esențială pentru acest puzzle cosmic”, a declarat Batygin.
Planeta-mamut și lunile care i-au trădat trecutul
Pentru a reconstitui dimensiunea și condițiile din trecutul lui Jupiter, cercetătorii nu s-au bazat pe modele teoretice clasice, adesea marcate de incertitudini privind opacitatea gazelor sau rata de acumulare a masei. În schimb, și-au îndreptat atenția către două luni mici și relativ ignorate: Amalthea și Thebe. Acestea orbitează mai aproape de Jupiter decât faimoasa lună Io, iar înclinarea ușoară a orbitelor lor a oferit indicii cruciale despre trecutul masiv al planetei.
Analizând aceste abateri subtile, echipa a calculat că Jupiter avea, acum circa 3,8 milioane de ani după formarea primelor solide din sistemul solar, o rază de aproape două ori mai mare decât cea actuală. Volumul planetei la acea vreme ar fi fost echivalent cu peste 2.000 de Pământuri. În plus, câmpul său magnetic era de 50 de ori mai puternic decât cel de astăzi — o forță uriașă, capabilă să influențeze nu doar vecinătatea sa, ci întregul echilibru al sistemului solar în formare.
„Este uimitor că, după 4,5 miliarde de ani, natura ne-a lăsat suficiente urme pentru a reconstitui starea lui Jupiter la începutul existenței sale”, a declarat profesorul Adams.
Arhitectul invizibil al sistemului solar
Descoperirile nu sunt doar spectaculoase în sine, ci adaugă piese esențiale la puzzle-ul mai larg al formării planetelor. Jupiter, cu masa sa uriașă și gravitația dominantă, este considerat de mult timp „arhitectul” sistemului solar – planeta care a influențat traiectoriile celorlalte planete, a perturbat formarea planetelor interioare și a contribuit la disiparea sau reorientarea resturilor rămase după formare.
Momentul-cheie identificat de Batygin și Adams, dispariția nebuloasei solare, marchează tranziția de la o lume haotică de praf și gaz la o arhitectură stabilă de planete. Analiza echipei oferă acum un „instantaneu” detaliat al lui Jupiter exact în acest moment esențial, când planetele începeau să-și ocupe locurile finale.
Un punct de plecare pentru noi teorii
Studiul se bazează pe decenii de cercetare în domeniul formării planetelor, inclusiv pe lucrările profesorului emerit Dave Stevenson de la Caltech, unul dintre pionierii în domeniu. Noutatea adusă de Batygin și Adams constă în faptul că au folosit date observabile, precum dinamica orbitală și conservarea momentului unghiular, pentru a depăși limitele ipotezelor speculative.
„Ce am stabilit aici este un punct de referință valoros, de la care putem reconstrui mai sigur evoluția sistemului nostru solar”, a declarat Batygin.
