China a testat în premieră o turbină eoliană zburătoare cu putere instalată de 3 megawați, capabilă să genereze suficientă energie pentru a alimenta o locuință timp de aproape două săptămâni.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Prototipul, denumit S2000, nu seamănă cu nimic din ceea ce vedem într-un parc eolian clasic. Este un dirijabil uriaș, umplut cu heliu, în interiorul căruia sunt montate 12 turbine. Sistemul a fost dezvoltat de compania Beijing Linyi Yunchuan Energy Technology și face parte din categoria sistemelor aeriene de energie eoliană (AWES).
Cum funcționează S2000
Conceptul mizează pe un avantaj simplu: la altitudine mare, vântul este mai stabil și, în multe cazuri, mai puternic.
Aparatul urcă la o altitudine de 2.000 de metri, unde turbinele sunt puse în mișcare de curenții de aer și produc electricitate. Energia este apoi transmisă la sol printr-un cablu de ancorare și poate fi introdusă în rețea.
În testul realizat deasupra provinciei Sichuan, S2000 a generat 385 kilowați-oră. Pentru comparație, această cantitate este suficientă pentru a alimenta o gospodărie medie din Statele Unite timp de aproximativ 13,3 zile, potrivit datelor privind consumul publicate de U.S. Energy Information Administration.
Dimensiunile dispozitivului sunt impresionante: 60 de metri lungime, 40 de metri înălțime și 40 de metri lățime, conform LiveScience. Capacitatea totală instalată este evaluată la 3 megawați.
Unde ar putea fi folosit
Dezvoltatorii văd deja două direcții clare de utilizare. „Una este pentru locații off-grid, precum posturile de frontieră, unde poate funcționa ca o sursă relativ stabilă de energie convențională”, a explicat Weng Hanke, director tehnic al Linyi Yunchuan Energy Technology, citat de Tide News prin Global Times.
Există însă și un al doilea scenariu. „Cealaltă este de a completa sistemele tradiționale de energie eoliană de la sol, creând o abordare tridimensională a alimentării cu energie”, a adăugat acesta.
Practic, turbinele zburătoare ar putea lucra în paralel cu parcurile eoliene clasice, nu neapărat în locul lor.
La scară largă, soluția ar putea deveni interesantă pentru țările care au spațiu limitat pentru turbine terestre sau nu dispun de platforme continentale puțin adânci, potrivite pentru proiecte offshore. Multe state din Europa continentală se confruntă cu prima problemă, iar Japonia este adesea invocată în contextul celei de-a doua.
Obstacole de depășit
Totuși, proiectul este încă la început. Cablul de aproximativ 2 kilometri, prin care energia este transmisă la sol, ridică întrebări legate de siguranță și fiabilitate.
În afara zonelor foarte izolate, o astfel de structură ar putea deveni un obstacol periculos pentru aeronave.
În Regatul Unit, de exemplu, Autoritatea pentru Aviație Civilă solicită autorizații speciale pentru baloanele ancorate care zboară la peste 60 de metri altitudine, tocmai pentru a reduce riscurile în spațiul aerian.
Se adaugă și problema mentenanței. Turbinele eoliene convenționale necesită intervenții periodice, iar în cazul S2000 fiecare reparație ar presupune coborârea dirijabilului la sol. Asta ar putea însemna costuri mai mari și operațiuni mai complexe. Înainte de a deveni o soluție comercială viabilă, sistemul va trebui să treacă prin teste riguroase.
De ce contează altitudinea
Miza tehnologică este însă clară. Turbinele generează mai multă energie acolo unde densitatea puterii vântului este mai mare — adică acolo unde există mai multă energie disponibilă la o anumită altitudine.
De exemplu, turbinele offshore exploatează viteze mai ridicate și mai constante ale vântului deasupra apei. Aceste instalații sunt și de dimensiuni impresionante.
Modelul offshore DEW-26 MW-310, produs de Dongfang Electric, are butucul amplasat la 185 de metri înălțime. Iar turbinele plutitoare pot fi la fel de uriașe: turnul turbinei record anunțate recent de China Huaneng Group ajunge la 152 de metri.
În apele SUA, viteza medie a vântului considerată potrivită pentru dezvoltarea parcurilor offshore, la 90 de metri altitudine, este de aproximativ 7 metri pe secundă, potrivit studiului Marine Cadastre National Viewer, realizat de Bureau of Ocean Energy Management și NOAA Office for Coastal Management.
Estimările grupului aerospațial Omnidea arată că, la altitudini între 100 și 2.500 de metri, densitatea puterii vântului crește de aproximativ șase ori.
La 2.500 de metri, viteza medie a vântului poate ajunge la 15 metri pe secundă. Dacă aceste cifre se confirmă în exploatare reală, exploatarea vânturilor de mare altitudine ar putea schimba semnificativ modul în care este produsă energia eoliană.
Deocamdată, însă, S2000 rămâne un experiment ambițios care încearcă să demonstreze că energia nu trebuie captată doar la sol sau pe mare, ci și la mii de metri deasupra lor.
