O echipă de astronomi de la Universitatea din Hawaiʻi a făcut o descoperire care rescrie limitele a ceea ce știam despre moartea stelelor și forța gravitației. Ei au identificat cele mai puternice explozii cosmice observate vreodată, depășind de zeci de ori energia celor mai violente supernove cunoscute. Aceste evenimente extreme au primit un nume pe măsură: tranziții nucleare extreme sau, pe scurt, ENTs, anunță Phys.org.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Ce sunt ENTs? Gândiți-vă la o stea de câteva ori mai masivă decât Soarele care se apropie prea mult de o gaură neagră supermasivă. Forțele gravitaționale o sfâșie, iar materia rezultată începe să se prăbușească spre gaura neagră, declanșând o erupție de lumină și energie care poate dura ani. Și nu vorbim doar de spectacol vizual, în cazul unei astfel de explozii, energia emisă într-un singur an poate echivala cu ce produce Soarele în 100 de miliarde de ani, conform studiului publicat ăn revista ScienceAdvances.
De zeci de ori mai luminoase decât supernovele
Evenimentele ENTs au fost descoperite pentru prima dată în datele furnizate de satelitul Gaia al Agenției Spațiale Europene. Astronomul Jason Hinkle, aflat la finalul doctoratului, a detectat două semnale neobișnuite, explozii lente, line și de lungă durată, emanate din centrul unor galaxii îndepărtate.
„Ceva nu se potrivea cu niciun tip de explozie stelară cunoscut. Aceste evenimente erau pur și simplu prea luminoase și prea persistente”, a subliniat Hinkle.
Unul dintre ele, Gaia18cdj, a emis de 25 de ori mai multă energie decât cea mai energetică supernovă din registrele științifice. Într-un univers unde supernovele sunt deja considerate niște cataclisme colosale, ENTs stabilesc un nou standard de violență cosmică.
Nu sunt supernove. Sunt ceva nou.
Odată detectate, aceste explozii au intrat sub lupa unei rețele globale de telescoape, de la sistemul ATLAS din Hawaiʻi, la Observatorul W. M. Keck și până la Zwicky Transient Facility din California. Datele strânse au confirmat că nu era vorba despre supernove, ci despre ceva mult mai rar și mai puternic.
Explicația: acreția lentă a unei stele distruse de o gaură neagră supermasivă. Spre deosebire de evenimentele obișnuite de acreție – care variază haotic în luminozitate – ENTs sunt previzibile, uniforme și extrem de durabile.
„Aceste fenomene sunt ca niște faruri cosmice care ne permit să studiem găuri negre uriașe din galaxii îndepărtate,” spune Benjamin Shappee, coautor al studiului. „Pentru că sunt atât de strălucitoare, le putem vedea la miliarde de ani-lumină distanță, adică privim înapoi în timp, într-o perioadă în care universul era mult mai activ decât azi”.
Un preview al viitorului astronomiei
ENT-urile sunt rare — de aproximativ 10 milioane de ori mai puțin frecvente decât o supernovă, dar pot deveni mult mai ușor de detectat cu ajutorul noii generații de observatoare. Vera C. Rubin Observatory, programat să devină operațional în curând, și viitorul telescop spațial Roman al NASA promit să scoată la iveală sute, poate mii, de astfel de evenimente.
Pentru cercetători, aceste ENTs sunt mai mult decât explozii spectaculoase: sunt ferestre către formarea și evoluția celor mai mari găuri negre din univers. Pentru public, sunt dovada că spațiul ascunde încă povești mai dramatice decât ne-am imaginat.
Iar pentru tehnologia observațională, de la algoritmii de detecție AI la telescoapele de mare putere, ele reprezintă o nouă frontieră de testare. Astronomia viitorului nu se mai mulțumește să observe stelele care mor, ci începe să le urmărească cum sunt devorate de cele mai misterioase forțe ale cosmosului.
