Inteligența artificială ajută la descifrarea urmelor de dinozauri / Cum redefinesc algoritmii paleontologia

urma-dinozaur-fosila
Photo by Vladimir Srajber on Pexels

Urmele de pași sunt unele dintre cele mai frecvent întâlnite fosile de dinozauri. Uneori, cercetătorii dau peste o singură amprentă clară, care poate spune multe despre animalul care a lăsat-o.

Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro

- articolul continuă mai jos -

Alteori, descoperirile arată o adevărată „discotecă a dinozaurilor”, cu urme care se intersectează haotic și par imposibil de identificat, relatează Reuters.

Această complexitate a făcut ca asocierea urmelor cu specia care le-a creat să fie o provocare notorie pentru paleontologi.

Acum, oamenii de știință folosesc inteligența artificială pentru a rezolva acest puzzle. Algoritmul analizează urmele pe baza a opt caracteristici cheie și ajută la identificarea tipului de dinozaur responsabil, oferind un cadru obiectiv pentru studiu și reducând dependența de interpretarea subiectivă umană.

Cum funcționează algoritmul

Noua metodă a fost perfecționată prin analiza a 1.974 de urme de dinozauri, acoperind o perioadă de aproximativ 150 de milioane de ani. Algoritmul ia în considerare următoarele trăsături ale urmelor:

  • Forma generală și distribuția încărcării piciorului pe sol;
  • Poziția călcâiului și modul în care acesta exercită presiune;
  • Deschiderea și atașarea degetelor;
  • Accentul relativ al degetelor față de călcâi;
  • Diferențele dintre partea stângă și partea dreaptă a urmei.

„Aceste caracteristici permit algoritmului să distingă tipurile de urme, chiar și atunci când aceleași specii au mers, alergat sau au sărit”, explică Gregor Hartmann de la centrul de cercetare Helmholtz-Zentrum Berlin, autorul principal al studiului publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

De ce urmele sunt atât de complicate

Potrivit lui Steve Brusatte, paleontolog la Universitatea din Edinburgh, „potrivirea urmei cu animalul care a creat-o este o provocare uriașă, iar paleontologii se ceartă pe această temă de generații întregi”.

Forma unei urme depinde nu doar de tipul dinozaurului, ci și de:

  • modul în care acesta se mișca la momentul respectiv (mers, alergare, sărituri sau chiar înot);
  • gradul de umiditate și tipul substratului;
  • sedimentarea ulterioară și eroziunea de-a lungul a milioane de ani.

Astfel, aceeași specie poate lăsa urme foarte diferite, ceea ce face dificilă atribuirea fără un model obiectiv.

Brusatte adaugă că variația dimensiunilor urmelor este impresionantă: „De la urmele unor mici dinozauri carnivori, cam de mărimea găinilor din curte, până la urmele masivelor sauropozi cu gât lung, de dimensiunea unei căzi”.

Urmele ca fereastră către trecut

Urmele de pași nu oferă doar informații despre specia de dinozaur. Ele pot indica mediul în care a trăit, comportamentul animalului și interacțiunile cu alte specii din același ecosistem.

După ce algoritmul a identificat caracteristicile relevante, acestea au fost corelate cu urmele deja atribuite cu un grad ridicat de certitudine unor specii de dinozauri. Astfel, oamenii de știință pot ghida identificarea amprentelor viitoare, reducând incertitudinea inerentă a acestui domeniu.

Descoperiri surprinzătoare

Una dintre concluziile algoritmului a vizat șapte urme mici, cu trei degete, vechi de aproximativ 210 milioane de ani, descoperite în Africa de Sud. Analiza a confirmat că aceste urme seamănă mult cu cele ale păsărilor, deși sunt cu 60 de milioane de ani mai vechi decât cele mai vechi fosile de păsări cunoscute.

Brusatte subliniază că acest lucru nu dovedește că urmele au fost făcute de păsări. Ele ar fi putut fi lăsate de strămoși ai păsărilor, de dinozauri necunoscuți sau de specii care aveau picioare asemănătoare. „Trebuie să tratăm aceste cazuri cu seriozitate și să găsim o explicație științifică pentru ele”, adaugă paleontologul.

„Cenușăreasa” dinozaurilor

Brusatte compară identificarea urmelor cu povestea Cenușăresei: „Trebuie să potrivim «piciorul» dinozaurului cu amprenta, la fel cum prințul a căutat piciorul care se potrivea pantofului de sticlă”. Algoritmul acționează ca un „detectiv digital”, găsind modele care pot ajuta la descifrarea fosilelor și la reconstruirea trecutului dinozaurilor cu un grad mai mare de acuratețe.

  • Ștefan Munteanu este un jurnalist specializat în domenii variate precum tehnologie, inteligență artificială, securitate cibernetică și apărare. Articolele sale acoperă noutățile din industrie, analize și impactul tehnologiei asupra societății. El este pasionat de inovațiile digitale și are un interes puternic pentru cele mai recente evoluții geopolitice.

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește si...