De la primele gângureli și până la primele jucării preferate, comportamentul bebelușilor ar putea conține indicii prețioase despre felul în care vor gândi, vor învăța și vor rezolva probleme la maturitate. Un studiu recent realizat de Universitatea din Colorado Boulder și publicat în revista PNAS sugerează că testele cognitive efectuate la vârsta de 7 luni pot anticipa performanțele intelectuale de la 30 de ani.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Cercetarea s-a bazat pe datele a peste 1.000 de perechi de gemeni care au fost urmăriți încă din copilărie, în cadrul Studiului Longitudinal al Gemenilor din Colorado, început în 1985. Încă de la 7 luni, copiii au fost testați pentru o serie de reacții cognitive, printre care capacitatea de concentrare și preferința pentru noutate (dacă preferă jucării noi în locul celor familiare).
Două dintre aceste măsuri, interesul pentru lucruri noi și atenția față de sarcini, s-au dovedit cei mai buni predictori ai performanței cognitive de la vârsta adultă. Potrivit cercetătorilor, aproximativ 13% din variația scorurilor cognitive de la 30 de ani poate fi anticipată pe baza testelor făcute în primele luni de viață.
„Desigur, nu spunem că inteligența este fixată la 7 luni”, a declarat Daniel Gustavson, autorul principal al studiului. „Dar e fascinant că niște observații simple din copilărie pot avea legătură cu performanțe cognitive evaluate cu decenii mai târziu.”
Mediul timpuriu contează mai mult decât se credea
Studiul oferă o nouă perspectivă asupra dezbaterii „natură vs. educație”. Comparând gemeni identici (cu ADN 100% comun) cu gemeni fraternali (care împărtășesc 50% din gene), cercetătorii au constatat că, deși genetica joacă un rol semnificativ – influențând aproximativ jumătate din capacitatea cognitivă adultă – mediul în care trăiește un copil în primul sau al doilea an de viață are un impact surprinzător de puternic.
„Am descoperit că 10% din variațiile cognitive la vârsta adultă sunt explicate de influențele de mediu dinainte ca un copil să împlinească doi ani”, a adăugat Gustavson.
Cu alte cuvinte, ceea ce vede, aude, învață sau simte un bebeluș în primele luni de viață poate modela nu doar modul în care va învăța la școală, ci și capacitatea lui de a face față provocărilor intelectuale la vârsta maturității.
Semne timpurii ale declinului sau longevității cognitive
Pentru coautoarea studiului, profesoara Chandra Reynolds, specializată în cercetarea bolilor neurodegenerative precum Alzheimer, rezultatele sugerează că procesul de îmbătrânire cognitivă începe mult mai devreme decât se credea.
„Îmbătrânirea mentală este un proces care durează toată viața – nu începe brusc la mijlocul acesteia. Intervențiile timpurii, precum o educație solidă în primii ani de viață, ar putea ajuta la menținerea unei bune funcționări cognitive pentru cât mai mult timp”, explică Reynolds.
Genetica inteligenței: nu o singură genă, ci mii
Cercetătorii au testat și validitatea unui așa-numit „scor poligenic” – o valoare unică ce rezumă predispoziția genetică a unei persoane pentru o trăsătură, în acest caz inteligența. Aceste scoruri, calculate pe baza a mii de variante genetice minuscule, s-au dovedit a fi corelate cu performanțele cognitive ale gemenilor atât în copilărie, cât și la maturitate.
„Nu există o genă a inteligenței, dar când combinăm mii de gene cu efecte mici, putem estima predispoziția unei persoane pentru abilitate cognitivă”, a declarat Gustavson.
Concluzia? Nu e niciodată prea devreme să investim în viitorul cognitiv al copiilor. Chiar și cele mai timpurii experiențe – interacțiunile cu părinții, tipul de jucării sau calitatea îngrijirii – pot lăsa o amprentă pe zeci de ani.
