O specie nou identificată de viespe parazită, care zbura printre dinozauri acum 99 de milioane de ani, a dezvoltat un mecanism bizar pentru a captura alte creaturi și a le forța, fără să știe, să adăpostească puii săi, potrivit unui nou studiu, informează CNN.
Paleontologii au analizat 16 exemplare ale acestei mici viespi conservate în chihlimbar, datând din perioada Cretacică, descoperite anterior în Myanmar. Noua specie, numită Sirenobethylus charybdis, avea o structură asemănătoare unei capcane pentru muște Venus pe abdomen, care i-ar fi permis să prindă alte insecte, au raportat cercetătorii joi în jurnalul BMC Biology.
Bizarre creature preserved in 99 million-year-old amber was ‘beyond imagination,’ scientists say https://t.co/SNB5QfcDhv pic.twitter.com/tr627nYf3U
— CP24 (@CP24) March 28, 2025
„Când am privit primul exemplar, am observat această expansiune la vârful abdomenului și am crezut că este o bulă de aer. Bulele de aer apar frecvent în jurul fosilelor din chihlimbar”, a spus coautorul studiului Lars Vilhelmsen, expert în viespi și curator la Muzeul de Istorie Naturală din Danemarca, Copenhaga.
„Dar apoi am analizat câteva alte exemplare și m-am întors la primul. Aceasta era de fapt o parte a creaturii.”
Vilhelmsen și colegii săi de la Universitatea Normală Capitală din Beijing au stabilit că structura era mobilă, deoarece fusese conservată în poziții diferite la diverse exemplare.
„Uneori partea inferioară, pe care o numim clapetă, este deschisă, alteori este închisă”, a explicat Vilhelmsen. „Era clar o structură mobilă, folosită pentru a prinde ceva.”
Cea mai apropiată comparație existentă în natură astăzi este planta carnivoră capcana pentru muște Venus, care își închide frunzele articulate când prada pătrunde în interior, conform noului studiu.
„Nu poți ști exact cum trăia o insectă care a murit acum 100 de milioane de ani. Așa că trebuie să cauți analogii în fauna insectelor moderne. Există ceva asemănător la viespi sau la alte grupuri?” a spus Vilhelmsen.
„Și nu există nimic similar în rândul insectelor. A trebuit să mergem până în regnul plantelor pentru a găsi ceva care să semene măcar vag cu această structură.”
Totuși, cercetătorii consideră că viespea nu intenționa să ucidă cu această capcană.
În schimb, au teoretizat că viespea își injecta ouăle în corpul prins, apoi îl elibera, folosindu-l ca gazdă involuntară. Larvele își începeau astfel viața ca paraziți în sau pe corpul gazdei și, probabil, o devorau complet, a spus Vilhelmsen. Gazda era, cel mai probabil, o insectă zburătoare de dimensiuni similare cu viespea.
Comportamente asemănătoare, deși nu identice, au fost observate și la unele specii actuale de viespi parazite. De exemplu, un grup de viespi cunoscute drept viespi-cucoș își depun ouăle în cuiburile altor viespi, iar larvele lor devorează puii gazdelor odată ce ies din ou.
Fosilele din chihlimbar oferă o fereastră fascinantă în trecutul îndepărtat. Pe lângă plante și flori, au fost descoperite și o coadă de dinozaur, un crab, o „furnică infernală”, o mamă păianjen cu puii ei și un licurici, toate conservate în bucăți de rășină fosilizată.
Un colecționar de fosile a cumpărat chihlimbarul conținând Sirenobethylus charybdis, provenit din regiunea Kachin din Myanmar, aproape de granița cu China, și l-a donat în 2016 Laboratorului-cheie pentru Evoluția Insectelor și Schimbările de Mediu de la Universitatea Normală Capitală, au spus autorii studiului.
Fosilele din chihlimbar au dus la unele dintre cele mai spectaculoase descoperiri din paleontologie în ultimii ani, dar au apărut îngrijorări etice privind proveniența acestora. Unii paleontologi au cerut un moratoriu asupra cercetării chihlimbarului provenit din Myanmar, în urma loviturii de stat din 2021.
„Ciudățenia Cretacică”
„Ciudățenia Cretacică” Sirenobethylus charybdis se alătură unei liste tot mai mari de insecte din acea perioadă care aveau adaptări ieșite din comun față de orice creatură vie astăzi, a spus Phil Barden, profesor asociat la Institutul de Tehnologie din New Jersey, care a lucrat cu fosile din chihlimbar.
„Este un lucru semnificativ, deoarece există aproximativ un milion de specii cunoscute de insecte, iar chiar și cu toată această diversitate vie, încă există multe surprize neașteptate în registrul fosil, dincolo de orice imaginație”, a spus Barden, care nu a fost implicat în studiu.
Totuși, el a precizat că, deși ipoteza capcanei pentru muște este plauzibilă, rămâne „puțin speculativă”.
„Există dovezi clare că elementele abdominale ar fi avut mobilitate. De asemenea, există numeroase perișori (setae) care par să fie poziționați astfel încât să detecteze gazdele și, posibil, să le imobilizeze”, a spus Barden.
El a sugerat că structura ar fi putut avea și alt scop, cum ar fi detectarea prăzii în sol sau chiar transportarea puilor de viespe.
„Astăzi, mii de specii de viespi parazite sunt capabile să-și imobilizeze gazdele fără a folosi o capcană abdominală. De ce aceste viespi nu s-au putut baza doar pe înțepăturile lor sau pe utilizarea pieselor bucale pentru a captura gazda, așa cum fac speciile moderne?” a întrebat Barden.
Vilhelmsen a spus că un factor-cheie în interpretarea colegilor săi a fost poziția organului de depunere a ouălor — chiar lângă structura asemănătoare unei capcane. Cu toate acestea, toate exemplarele de Sirenobethylus charybdis examinate până acum sunt femele, așa că cercetătorii nu au putut exclude posibilitatea ca structura să fi jucat un rol și în împerechere, potrivit studiului.
„Aceasta este o descoperire unică, ceva ce nu m-aș fi așteptat niciodată să văd și ceva ce nici nu mi-aș fi putut imagina că vom găsi”, a spus Vilhelmsen. „Este un 10 din 10.”
