Apelurile pentru ca Statele Unite să trimită din nou astronauți pe Lună înainte de sfârșitul deceniului sunt tot mai insistente, și vin atât din partea politicienilor din ambele partide, cât și a comunității științifice. Dar în spatele acestui entuziasm se ascunde o problemă uriașă, anunță CNN.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
NASA intenționează să folosească Starship, racheta uriașă construită de SpaceX, cea mai mare navă spațială creată vreodată, pentru o parte esențială a viitoarei misiuni lunare. Însă, deocamdată, nu e deloc sigur că vehiculul va funcționa. În același timp, o competiție acerbă vine dinspre est.
„Agenția Spațială Națională a Chinei va reuși aproape sigur să pună un om pe Lună în următorii cinci ani. Suntem într-un moment de cotitură în istoria explorării spațiale”, a declarat Bill Nye, directorul organizației The Planetary Society, în timpul unui protest împotriva reducerilor de fonduri pentru știință propuse de administrația Trump.
Mega-racheta în care NASA își pune speranțele
Starship se află încă într-un stadiu incipient de dezvoltare, iar procesul a fost marcat de numeroase eșecuri. Șase dintre cele zece zboruri de test s-au încheiat cu defecțiuni spectaculoase, iar un alt prototip a explodat recent în timpul testelor la sol. Următoarea încercare, Zborul 11, este programată pentru marți dimineața, ora 02:15 (ora României), din Texasul de Sud.
Racheta nu a trecut încă de mai multe etape critice, printre care testarea realimentării în orbită, o manevră esențială pentru o navă de asemenea dimensiuni, dar niciodată realizată până acum. Mai mult, nimeni nu știe câte zboruri de realimentare vor fi necesare pentru ca Starship să aibă suficient combustibil pentru misiunea lunară Artemis III, programată pentru 2027.
Un director SpaceX estima în 2024 că ar fi nevoie de „cam 10” lansări, dar inginerii NASA de la Centrul Johnson din Houston vorbesc despre peste 40 de lansări de tancuri orbitale (rachete Starship special adaptate pentru transportul combustibilului).
Indiferent de cifră, misiunea este extrem de complicată. Fostul administrator NASA Jim Bridenstine a declarat în fața Senatului că arhitectura programului este „extraordinar de complexă” și că „niciun administrator NASA nu ar fi ales o asemenea strategie, dacă ar fi avut libertatea să decidă”.
De ce Artemis nu seamănă cu Apollo
În epoca Apollo, NASA lansa o singură rachetă, Saturn V, care transporta tot ce era necesar: capsula echipajului, modulul lunar și combustibilul. Acum, lucrurile sunt mult mai complicate. Lanțurile de producție și infrastructura de atunci au dispărut, iar NASA vizează misiuni mult mai ambițioase. Ca un exemplu, explorarea polului sudic al Lunii, unde s-ar putea afla rezerve de apă înghețată ce ar permite instalarea unei baze permanente.
Scopul programului Artemis, spun oficialii NASA, nu este doar „să plantăm din nou un steag”, ci să pregătim o prezență umană durabilă pe Lună.
„Pentru cercetările pe care vrem să le facem acolo, mai ales într-o zonă atât de dificilă precum polul sudic, avem nevoie de un modul de aselenizare mult mai mare. Pur și simplu nu poți lua totul cu tine, cum făceau astronauții Apollo”, a explicat Bill Nelson, administratorul NASA sub administrația Biden.
O misiune extrem de complicată
Planul actual pentru Artemis III este unul extrem de complex. Mai întâi, o rachetă Starship fără echipaj va fi lansată pe orbită pentru a servi drept depozit de combustibil. Alte rachete Starship vor decola una după alta, și vor transportând doar combustibil, pentru a umple rezervorul orbital.
Doar după completarea realimentării, SpaceX va lansa varianta Starship HLS (Human Landing System), vehiculul echipat pentru astronauți. În paralel, echipajul NASA va fi lansat separat, la bordul capsulei Orion, purtată de racheta SLS (Space Launch System). Orion se va întâlni în orbita lunară cu Starship HLS, iar doi astronauți vor coborî pe suprafață, într-o misiune de o săptămână, înainte de a reveni la capsula Orion pentru întoarcerea pe Pământ.
Dacă NASA reușește să finalizeze misiunea în 2027, va devansa planul Chinei, care vizează prima aselenizare cu echipaj până în 2030.
O decizie controversată
Totuși, mulți experți avertizează că planul NASA este „incredibil de dificil” și riscă să rămână în urmă cu cel puțin un deceniu. Fostul oficial NASA, Doug Loverro, consideră că decizia de a alege Starship ca vehicul lunar a fost o greșeală, luată pe baza unor promisiuni prea optimiste.
Blue Origin, compania rivală, a dat în judecată NASA pentru alegerea SpaceX, dar instanța a confirmat decizia agenției. În 2023, după o suplimentare bugetară, NASA a adăugat și Blue Origin în programul Artemis pentru misiuni ulterioare.
Chiar și așa, criticii cred că Starship a fost ales pentru potențialul său viitor, nu pentru fiabilitatea actuală. „Dacă scopul este să ajungem primii pe Lună, înaintea Chinei, alegerea asta nu are prea mult sens”, a spus Bridenstine.
În replică, Sean Duffy, administratorul interimar NASA, a declarat: „Suntem competitivi și vom fi primii. Vom ajunge pe Lună înaintea Chinei.”
O cursă cu mize uriașe
Senatorul Ted Cruz, un susținător important al programelor spațiale americane, a avertizat că „orice schimbare radicală de strategie în acest moment ar amenința poziția Statelor Unite în spațiu”. Totuși, în spatele ușilor închise, unii lideri din industrie admit că NASA ar putea avea o problemă serioasă de timp.
„Suntem abia la primul pas dintr-un proces lung de recunoaștere a problemei”, a spus Loverro.
Pe de altă parte, susținătorii SpaceX rămân optimiști, și invocă istoricul impresionant al companiei în colaborarea cu NASA, inclusiv în programul comercial pentru Stația Spațială Internațională.
„SpaceX este unică în industrie. Nu există niciun alt competitor, public sau privat, care să poată rivaliza cu ea”, a declarat Paul Hill, membru al Consiliului Consultativ pentru Siguranță Aerospațială al NASA.
