Universul din proximitatea noastră s-ar putea extinde mai lent decât indicau estimările anterioare, potrivit concluziilor a două studii independente publicate în revista Astronomy & Astrophysics. Descoperirea ar putea contribui la rezolvarea uneia dintre cele mai persistente probleme din cosmologie – determinarea exactă a constantei Hubble, relatează Space.com, citat de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Constanta Hubble, denumită după astronomul Edwin Hubble, care a demonstrat la începutul secolului trecut că Universul este în expansiune, descrie viteza cu care are loc această dilatare.
Ar putea lipsi un element esențial din modelul cosmologic
Așa-numita „tensiune Hubble” apare deoarece măsurătorile realizate în Universul local oferă o valoare diferită față de cea dedusă din analiza radiației cosmice de fond (CMB) – lumina primordială emisă la scurt timp după Big Bang. În acest din urmă caz, cercetătorii folosesc modelul cosmologic standard, cunoscut drept modelul Lambda-CDM.
Deși metodele de măsurare au devenit tot mai precise, discrepanța persistă și ridică semne de întrebare privind înțelegerea actuală a Universului. Mulți astronomi consideră că ar putea lipsi un element esențial din modelul cosmologic și susțin necesitatea unei a treia metode independente care să clarifice situația.
Expansiunea locală a Universului ar putea fi mai lentă decât se credea
Noile studii propun o abordare diferită: analiza mișcării galaxiilor din două grupuri apropiate. În aceste sisteme, galaxiile sunt simultan atrase unele de altele prin gravitație și împinse în direcții opuse de expansiunea spațiului.
Rezultatele indică faptul că expansiunea locală a Universului ar putea fi mai lentă decât se credea. În plus, metoda reduce diferențele dintre valorile obținute prin observații locale și cele bazate pe CMB, sugerând totodată că ar putea fi necesară mai puțină materie întunecată pentru a explica dinamica galaxiilor.
Pentru analiză, cercetătorii au studiat grupurile de galaxii Centaurus A și M81. În loc să se bazeze pe supernove de tip Ia sau pe radiația de fond, aceștia au urmărit echilibrul dintre atracția gravitațională și efectul expansiunii asupra mișcărilor galactice.
Galaxia Centaurus A nu domină grupul omonim, ci formează un sistem binar cu galaxia M83
Observațiile au arătat, de exemplu, că galaxia Centaurus A nu domină grupul omonim, ci formează un sistem binar cu galaxia M83. În mod similar, în centrul grupului M81 se află un sistem binar format din galaxiile M81 și M82. Deși structura acestui grup este bine organizată, regiunea sa centrală este înclinată față de mediul înconjurător, iar la scară mai mare se aliniază cu o vastă structură cosmică asemănătoare unei foi.
De asemenea, cercetătorii au constatat că cele mai luminoase galaxii din aceste grupuri concentrează cea mai mare parte a masei, iar mișcările celorlalte galaxii pot fi explicate prin interacțiunea dintre gravitația acestora și expansiunea cosmică.
Tensiunea Hubble ar putea fi explicată de metodele diferite de măsurare
Acest lucru contrazice simulările cosmologice clasice, care presupun existența unor halouri extinse de materie întunecată în jurul grupurilor de galaxii.
În prezent, măsurătorile bazate pe supernove indică o valoare a constantei Hubble de aproximativ 73 km/s/Mpc, în timp ce estimările bazate pe CMB sugerează circa 68 km/s/Mpc. Noile studii propun o valoare și mai mică, de aproximativ 64 km/s/Mpc.
Această diferență sugerează că tensiunea Hubble ar putea fi explicată, cel puțin parțial, de metodele diferite de măsurare, reducând nevoia de a introduce noi componente necunoscute în modelul cosmologic.
Următorul pas al cercetării va fi extinderea acestei metode la o zonă mai largă din Universul local, lucru care ar putea deveni posibil odată cu datele furnizate de telescopul 4MOST, capabil să observe grupuri de galaxii aflate la distanțe mai mari.
