O echipă de cercetători de la Universitatea din St. Andrews a descoperit, cu ajutorul telescopului spațial James Webb (JWST), că planetele gigantice, libere în spațiu și fără o stea-mamă, pot dezvolta sisteme planetare proprii. Rezultatele, publicate în The Astronomical Journal, sugerează că formarea planetelor nu este un proces rezervat exclusiv stelelor, potrivit Space.com
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Planetele investigate sunt corpuri masive, cu mase cuprinse între cinci și zece ori cea a planetei Jupiter, care nu orbitează în jurul unei stele. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „planete rătăcitoare” (rogue planets) și sunt extrem de greu de detectat, deoarece nu emit lumină vizibilă. Totuși, JWST, fiind sensibil la radiația infraroșie, a permis observarea acestor corpuri în detaliu.
Între august și octombrie 2024, cercetătorii au analizat opt astfel de planete libere. În cazul a șase dintre ele, telescopul a detectat emisii infraroșii extinse, generate de praf cald în jurul planetelor, ceea ce indică prezența unor discuri de gaz și praf similare celor care se formează în jurul stelelor tinere. Aceste discuri reprezintă medii propice pentru nașterea de planete.
„Aceste descoperiri arată că blocurile fundamentale pentru formarea planetelor pot exista chiar și în jurul unor obiecte abia mai masive decât Jupiter, care plutesc singure prin spațiu”, a declarat Belinda Damian, autoarea principală a studiului.
Un alt element semnificativ identificat în aceste discuri a fost prezența granulelor de silicați — substanțe minerale solide, care apar de obicei în etapele timpurii ale formării planetelor telurice. Aceste urme de silicat, observate anterior în jurul stelelor și al piticelor brune, au fost detectate pentru prima dată în jurul unor planete izolate cu masă mică.
Cercetătorii consideră că aceste planete s-ar fi putut forma fie direct, prin colapsul unor nori de gaz și praf, la fel ca stelele, dar fără a atinge masa necesară pentru a declanșa fuziunea nucleară, fie în cadrul unor sisteme stelare, de unde au fost ulterior expulzate prin interacțiuni gravitaționale.
„Obiecte cu mase comparabile celor ale planetelor gigantice au potențialul de a-și forma propriile sisteme planetare în miniatură”, a explicat Aleks Scholz, coordonatorul studiului. „Aceste sisteme ar putea semăna cu sistemul solar, dar la o scară redusă de 100 de ori ca masă și dimensiune.”
Descoperirea confirmă ipoteze anterioare potrivit cărora discurile protoplanetare pot persista chiar și în jurul planetelor libere timp de câteva milioane de ani — o perioadă suficient de lungă pentru ca în ele să se formeze planete.
În ciuda acestor rezultate promițătoare, echipa de cercetători precizează că rămâne de văzut dacă astfel de sisteme planetare s-au format cu adevărat. Următorul pas este detectarea directă a unei planete care orbitează o astfel de lume solitară.
„Rămâne de demonstrat dacă aceste sisteme chiar există”, a adăugat Scholz.
Studiul deschide o perspectivă nouă asupra modului în care se formează planetele în Univers, sugerând că nu toate planetele au nevoie de o stea pentru a deveni gazde ale altor corpuri cerești.
