Deși Elon Musk și Donald Trump vorbesc despre colonizarea planetei Marte în doar câțiva ani, realitatea tehnologică și logistică ne arată că suntem, de fapt, foarte departe de un asemenea pas istoric, afirmă astrofizicianul Paul Sutter, colaborator NASA și profesor la Universitatea Columbia, citat de Scientific American.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Într-un discurs inaugural ținut în ianuarie, fostul președinte american Donald Trump a declarat cu emfază că Statele Unite vor „urma destinul manifest în stele” și că vor planta „steagul american pe planeta Marte”. Promisiunea a fost reluată, la fel de teatral, în fața Congresului pe 4 martie.
În paralel, Elon Musk, fondatorul și CEO-ul SpaceX, a afirmat în noiembrie că este „foarte încrezător” că mai multe nave Starship vor ajunge pe Marte în următorii doi ani. Iar dacă misiunile fără echipaj vor avea succes, cele cu astronauți ar putea urma până în 2028.
Doar că visul se lovește rapid de realitate. Pe 6 martie, cel mai recent prototip Starship a explodat în aer pentru a doua oară consecutiv, trimițând resturi în Florida și Caraibe și închizând temporar mai multe aeroporturi. Entuziasmul, oricât de seducător, nu ține loc de plan concret.
Când fantezia devine politică spațială
Planurile anunțate pentru misiuni marțiene în 2026 și 2028 nu corespund unui proiect clar, etapizat și fezabil. Singurul lucru care le face „posibile” în acel interval este fereastra orbitală favorabilă, acel moment când Marte și Pământul se aliniază de aceeași parte a Soarelui, permițând transferuri cu consum minim de combustibil.
E ca și cum ai anunța că mergi într-o expediție în weekendul viitor, dar fără să ai cort, provizii sau mașina funcțională, ba chiar cu mașina recent explodată în fața garajului.
De fapt, singurul detaliu despre un posibil transport marțian furnizat de Musk a fost un răspuns pe rețeaua X (fostul Twitter), unde a spus că prima navă Starship va transporta „Cybertruck-uri și roboți Optimus”.
Oricât de amuzant ar părea, afirmația este mai aproape de un show publicitar decât de un plan de colonizare planetară, mai ales în contextul în care administrația Trump propune reducerea bugetului NASA pentru știință cu până la 50%.
A merge pe Marte nu este imposibil, dar nici aproape
Tehnic vorbind, nu există legi ale fizicii care să interzică o misiune pe Marte. Iar SpaceX a făcut progrese importante în ceea ce privește reutilizarea rachetelor. Starship este un vehicul cu potențial impresionant și probabil că în curând va putea efectua lansări orbitale și reveniri controlate pe Pământ. Dar asta nu înseamnă că suntem gata pentru Marte.
Spre comparație, programul Apollo a trecut de la planuri pe hârtie la aselenizare în mai puțin de un deceniu. Însă Luna se află la doar 384.000 de kilometri distanță, pe când Marte, la apropiere maximă, se află la peste 56 de milioane de kilometri, de aproximativ 150 de ori mai departe.
Starship nu poate ajunge direct pe Marte dintr-o singură lansare. Racheta are nevoie de realimentare în orbită, o tehnologie abia la început de drum, care ar presupune încă 10 până la 20 de lansări suplimentare cu „tancuri de combustibil”.
Apoi vine aterizarea. Starship trebuie să străbată atmosfera subțire a lui Marte și să reușească o coborâre controlată pe o suprafață accidentată, o manevră pe care nicio navetă nu a realizat-o până acum.
Deși SpaceX a fost aleasă pentru a furniza landerul misiunii Artemis spre Lună, un raport oficial al guvernului american din 2023 semnala probleme serioase privind fezabilitatea misiunii în termenul propus și cu un nivel acceptabil de risc.
Călătoria înapoi și celelalte necunoscute
O misiune cu echipaj spre Marte nu este un drum dus. Întoarcerea implică o altă lansare de pe Planeta Roșie, o nouă traversare interplanetară, o reintrare în atmosferă și o aterizare pe Pământ, toate neexperimentate până acum în contexte reale.
Iar combustibilul pentru întoarcere trebuie fie transportat anterior (ceea ce presupune și mai multe lansări), fie produs local, folosind tehnologii care transformă apa înghețată și dioxidul de carbon marțian în metan, o tehnologie netestată la scară operațională.
Și tot acest efort ar reprezenta doar misiunea demonstrativă, fără echipaj, pe care Musk o visează pentru 2026. În cazul unei misiuni cu oameni la bord, provocările se amplifică. În prezent, nu avem niciun vehicul spațial certificat pentru zboruri de lungă durată în spațiul cosmic profund.
Starship ar trebui echipat cu sisteme de susținere a vieții, testate riguros, și ar trebui să demonstreze un nivel foarte ridicat de siguranță.
O misiune pe Marte durează, în medie, doi ani, incluzând timpul de transfer și așteptarea unei noi alinieri favorabile a planetelor. Cel mai lung sejur uman în spațiu, înregistrat la Stația Spațială Internațională (ISS), este de 374 de zile, și a fost posibil doar datorită reaprovizionării constante și suportului permanent de la sol.
Pe Marte, Starship ar trebui să fie complet autonom, protejând echipajul de radiațiile cosmice și de efectele microgravitației pe termen lung. Iar Musk, între timp, a cerut scoaterea din funcțiune a SSI, după ce l-a insultat pe unul dintre comandanții săi.
Pe lângă toate acestea, Starship trebuie să devină și bază operațională pe Marte, nu doar vehicul de transport. În prezent, niciun Starship nu a reușit încă să aterizeze cu succes nici măcar pe Pământ.
Politici contradictorii și ambiții personale
Statele Unite lucrau deja, până în 2016, la dezvoltarea etapelor necesare unei misiuni marțiene, planificată pentru deceniul 2030. Administrația Obama orientase eforturile spre Marte, după ani de priorități lunare sub George W. Bush.
Apoi, Trump a inversat direcția, propulsând programul Artemis spre Lună. Acum, Musk numește Luna „o distragere”, iar zvonurile sugerează că o viitoare administrație Trump ar putea anula Artemis, aparent la insistențele aceluiași Musk, care militează pentru colonizarea marțiană.
Însă adevărul e că singura cale reală spre Marte este una extrem de costisitoare, probabil de ordinul miilor de miliarde de dolari. Iar unii observatori se întreabă dacă nu cumva scopul real al lui Musk este de a canaliza fonduri publice uriașe dinspre NASA către compania sa privată, fără să fie nevoit să răspundă față de acționari sau să respecte termene clare. Declarațiile grandioase pot stimula acțiunile și pot atrage fani, dar nu țin loc de politici spațiale coerente.
De altfel, nu e prima dată când Musk promite prea mult. În 2021, a anunțat că mașinile Tesla vor avea autonomie completă („Nivel 5”), iar astăzi sistemul de „Full Self Driving” e investigat pentru mai multe accidente mortale.
La fel, dacă politicile spațiale ale SUA vor continua să oscileze între capricii și promisiuni nerealiste, destinația finală nu va fi Marte, ci stagnarea.
În concluzie, colonizarea lui Marte nu este imposibilă. Dar nici aproape. Iar declarațiile strălucitoare nu ne duc în spațiu ci, cel mult, într-o fundătură politică, concluzionează astrofizicianul american.
