În ciuda entuziasmului crescând din partea unor organizații precum Mars Foundation, Occupy Mars și Mars One, care propun construirea unei colonii umane pe Planeta Roșie, specialiștii în domeniu adoptă o perspectivă mult mai prudentă. Realitatea este că omenirea se confruntă cu provocări tehnice și logistice de proporții uriaşe care fac ca visul unei colonii pe Marte să rămână, deocamdată, doar science-fiction, subliniază Paul Sutter, cosmolog în cadrul NASA, citat de UniverseToday.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Anunțurile optimiste versus realitatea tehnică
Analizând propunerile actuale care circulă în mediile guvernamentale și private, experții observă că majoritatea datelor lansate pentru misiunile cu destinația Marte, cum ar fi 2026 sau 2029, sunt stabilite nu pe baza unui plan tehnologic solid, ci pur și simplu pentru că acestea coincid cu următoarele ferestre de lansare favorabile.
Este ca și cum cineva ar propune o excursie cu avionul pentru că tocmai atunci pleacă următorul zbor disponibil, fără să aibă banii, planul sau echipamentul necesar.
Condiții extreme care depășesc limitele terestre
Datele științifice arată că Marte prezintă condiții de supraviețuire mult mai dure decât cele mai extreme locuri de pe Pământ. Temperatura medie pe Planeta Roșie este de minus 63 de grade Celsius, putând scădea până la -153°C în zonele cele mai reci. Pentru comparație, nici măcar Polul Sud terestru nu atinge astfel de temperaturi extreme, și acolo măcar există aer respirabil.
Presiunea atmosferică pe Marte reprezintă mai puțin de 1% din cea de la nivelul mării pe Pământ, iar atmosfera este compusă în mare parte din dioxid de carbon. Deși construirea unei structuri presurizate nu este imposibilă din punct de vedere tehnic (Stația Spațială Internațională demonstrează că se poate face) provocarea pe Marte este de o cu totul altă magnitudine.
Izolarea totală și imposibilitatea salvării
Distanța medie până la Marte este de 225 de milioane de kilometri, ceea ce înseamnă că o călătorie cu rachetele actuale durează luni întregi. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, durata unei misiuni de rotație obișnuite pe Stația Spațială Internațională este aproximativ egală cu timpul necesar pentru a ajunge pe Marte, și aceasta fără a include șederea propriu-zisă și întoarcerea.
Mai mult, ferestrele de lansare către Marte se deschid doar la fiecare două ani, când Pământul și Marte se află de aceeași parte a sistemului solar. Aceasta înseamnă că în cazul unei situații de urgență, evacuarea sau reaprovizionarea sunt practic imposibile. Coloniștii ar trebui să se descurce singuri, indiferent de problemele care ar apărea.
Radiațiile cosmice: un pericol invizibil constant
Pe Marte, coloniștii s-ar confrunta cu o expunere constantă la radiații cosmice mortale, provenite din exploziile de stele și găurile negre din spațiul cosmic. Pe Pământ, atmosfera absoarbe majoritatea acestor radiații, deși ele reușesc totuși să ajungă la suprafață. O persoană este lovită de o rază cosmică aproximativ o dată pe secundă, iar aceste radiații contribuie la 1-3% din toate cazurile de cancer.
Marte nu are practic atmosferă, ceea ce înseamnă că suprafața planetei primește o doză mare de radiații. Simpla blindare metalică nu este suficientă, deoarece o rază cosmică poate lovi metalul și crea o ploaie de particule subatomice în interiorul adăpostului. Coloniștii ar avea nevoie de cantități masive de material de protecție (rocă, apă, gaze) între ei și mediul extern.
Solul toxic și problemele de aprovizionare
Solul marțian prezintă o altă provocare majoră. Este toxic. Acesta conține perclorați, substanțe folosite uneori ca ingredient în combustibilul pentru rachete. Orice hrană cultivată pe Marte ar necesita sol tratat, proces care ar consuma cantități necunoscute de apă.
Deși există apă pe Marte, aceasta este aproape în întregime înghețată. Unele buzunare lichide ar putea exista sub calotele glaciare polare, dar acestea nu sunt accesibile. Restul apei înghețate se află îngropată în subteran, ceea ce necesită operațiuni extensive de minerit, săpare, încălzire și separare.
Provocări geologice și praful omniprezent
Fără tectonica plăcilor care să amestece crusta planetei, nu se știe dacă pe Marte există concentrații bogate de metale, ceea ce ar putea însemna că orice material greu ar trebui adus de pe Pământ.
Praful marțian reprezintă o problemă suplimentară constantă. Fiind măcinat de vânt timp de miliarde de ani, acest praf s-a transformat în particule aproape microscopice. Furtunile de praf pot învălui întreaga planetă. În 2018, o astfel de furtună globală a ucis roverul NASA Opportunity, blocând soarele atât de mult timp încât vehiculul nu a mai putut genera energie din panourile solare.
Concluzia experților
Specialiștii sunt categorici. Nici măcar una dintre aceste probleme fundamentale nu a fost încă rezolvată, iar soluționarea nu va veni prea curând. Cu toate acestea, ei rămân optimiști pe termen lung, subliniind că nu există nicio legă a fizicii care să facă imposibilă o colonie pe Marte. Până atunci însă, o colonie pe Marte nu este altceva decât o idee de science fiction.
