Când astronauții misiunii Apollo 11 au pășit pe Lună în 1969, ideea unei așezări umane permanente părea, la propriu, una SF. Astăzi, însă, cu programe ambițioase precum Artemis al NASA sau proiectele lunare ale Chinei și Agenției Spațiale Europene, planurile pentru habitate lunare revin în centrul atenției. Iar pentru a transforma visul în realitate, cercetătorii se gândesc la soluții eficiente, sustenabile și, mai ales, fezabile în terenul ostil al Lunii, anunță UniverseToday.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Pentru a reduce costurile enorme ale transportului de materiale de pe Pământ, oamenii de știință pun accentul pe utilizarea resurselor locale, adică a regolitului, solul selenar.
O echipă de la Universitatea Tehnologică din Silezia, Polonia, și Brunel University din Londra propune un plan simplu, dar ingenios, acoperirea unui crater lunar cu un dom din geopolimer, o substanță asemănătoare cimentului, obținută din regolit și ingrediente chimice simple.
Structura ar urma să fie construită în Marea Liniștii
Structura ar urma să fie construită în regiunea Mare Tranquillitatis, „Marea Liniștii”, o zonă plată, joasă și presărată cu cratere, aflată aproape de locul unde a aselenizat Apollo 11. Alegerea nu e întâmplătoare. Datele din mostrele aduse de misiunile Apollo oferă informații valoroase despre compoziția solului, esențiale pentru dezvoltarea materialelor de construcție.
„Folosirea unui crater reduce nevoia de materiale structurale. Tot ce trebuie să construim este un acoperiș”, explică Magdalena Mrozek, inginer constructor și coordonator al cercetării.
Un acoperiș de 17 metri peste un crater natural
Cercetătorii au ales un crater ipotetic de 17 metri în diametru și 6 metri adâncime, dimensiuni tipice pentru zona analizată. După simulări numerice, echipa a testat forma optimă a domului, astfel încât acesta să reziste presiunii interne echivalente cu cea de pe Pământ și solicitărilor structurale din gravitația lunară.
Materialul folosit, geopolimer pe bază de regolith, este alcătuit dintr-o soluție de hidroxid de sodiu și silicat de sodiu (cunoscut ca „sticlă lichidă”), combinată cu un regolit sintetic, similar celui lunar, produs de o firmă specializată.
Testele realizate în laborator au arătat că materialul obținut are proprietăți comparabile cu betonul, fiind suficient de rezistent pentru a susține o structură presurizată.
Testat în condiții selenare simulate
Pentru a imita condițiile extreme de pe Lună, unde temperaturile variază între 120 °C ziua și -180 °C noaptea, mostrele au fost întărite într-o cameră de vid la 60 °C și presiune scăzută, într-o replică fidelă a mediului din Mare Tranquillitatis. După o lună de testare, geopolimerul s-a dovedit stabil și elastic, au anunțat cercetătorii.
„Forțele care acționează asupra unei clădiri pe Lună sunt foarte diferite de cele de pe Pământ. A trebuit să regândim complet metodele tradiționale de proiectare”, explică Mrozek.
Un proiect la început de drum, cu potențial real
Deși propunerea este, pentru moment, un exercițiu teoretic, cercetătorii spun că reprezintă un prim pas concret spre construirea unei baze lunare reale. În prezent, echipa colaborează cu arhitecți, geologi, chimiști și fizicieni din mai multe țări pentru a dezvolta un proiect complex și aplicabil în teren.
„Suntem ingineri constructori, dar lucrăm deja alături de specialiști din mai multe domenii pentru a pune bazele unui proiect lunar mult mai ambițios”, spune Mrozek.
