Telescopul spaţial TESS, aparţinând NASA, a observat obiectul interstelar 3I/ATLAS cu două luni înainte de descoperirea sa oficială, datele obţinute încă de la începutul lunii mai rămânând în arhiva de date a telescopului fără ca cineva să le observe, transmite LiveScience, citat de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Telescopul spaţial TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) nu este conceput pentru a găsi vizitatorii din afara Sistemului Solar, ci pentru a urmări stelele în căutarea unor eventuale exoplanete. Însă, întâmplător, TESS era orientat spre regiunea cerească prin care a trecut obiectul interstelar 3I/ATLAS în prima parte a anului.
Cercetătorii Adina Feinstein şi Darryl Seligman de la Universitatea Statului Michigan şi, respectiv, John Noonan de la Universitatea Auburn au dorit să afle dacă pot identifica date despre acest obiect în înregistrările realizate de TESS şi au descoperit că cele mai vechi date legate de 3I/ATLAS datează din 7 mai şi au fost obţinute în două perioade observaţionale separate.
Metoda de suprapunere a imaginilor
TESS înregistrează o imagine la fiecare 200 de secunde, iar obiectul 3I/ATLAS se deplasează cu o viteză relativă mult mai mare faţă de stelele îndepărtate pe care TESS este conceput să le observe. Cercetătorii au preconizat unde ar fi trebuit să se afle obiectul interstelar în fiecare imagine obţinută de TESS şi au suprapus aceste imagini pentru a obţine un semnal mai clar al obiectului, care este prea mic pentru a fi identificat într-o singură fotografie.
Observaţiile obiectului 3I/ATLAS au început de la distanţa de 6,35 UA (unităţi astronomice) şi au ajuns până la 5,47 UA până la sfârşitul celei de-a doua ferestre de observaţii, la 2 iunie.
Ipoteze și explicații
Au existat deja numeroase speculaţii despre ce ar putea cauza unele dintre cele mai interesante caracteristici ale obiectului 3I/ATLAS, de la erori în colectarea datelor până la faptul că obiectul în sine este o tehnologie extraterestră.
Cu toate acestea, autorii au o explicaţie mult mai banală pentru aceste date: obiectul probabil degaza materiale „hipervolatile” precum dioxidul de carbon şi monoxidul de carbon.
Diferențe față de cometele din Sistemul Solar
Acestea au un punct de sublimare mult mai ridicat decât gheaţa de apă şi pot provoca o creştere semnificativă a luminozităţii, dar majoritatea cometelor din propriul nostru sistem solar nu au materiale hipervolatile rămase, deci nu prezintă aceeaşi creştere dramatică a luminozităţii la distanţe atât de mari faţă de Soare.
Pentru cercetători, acesta este un alt indiciu care arată că în alte sisteme stelare cometele pot avea o compoziţie foarte diferită de cele din Sistemul Solar.
Probleme în analiza rotației
În efortul de a găsi şi mai multe diferenţe, cercetătorii au încercat, de asemenea, să analizeze perioada de rotaţie a nucleului obiectului 3I/ATLAS, dar nu au identificat un semnal suficient de clar pentru a stabili dacă nucleul se mişca sau nu.
Cel mai probabil, acest lucru a fost cauzat de o comă (învelişul nucleului cometei – n.r.) care ascunde orice caracteristici vizibile, îngreunând detectarea de către TESS a oricăror modificări ale luminozităţii cauzate de eventuala sa rotaţie.
