Un cod QR invizibil cu ochiul liber, mai mic decât majoritatea bacteriilor, a fost creat de o echipă de cercetători și a intrat oficial în Cartea Recordurilor Guinness. Nu dimensiunea în sine este însă singurul element care atrage atenția, ci mai ales modul în care această tehnologie ar putea schimba radical stocarea datelor pe termen lung, potrivit ScienceDaily.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Mai mic decât o bacterie
Realizarea este impresionantă chiar și pentru standardele actuale ale nanotehnologiei. Codul QR ocupă o suprafață de doar 1,98 micrometri pătrați — adică mai mic decât multe bacterii. Practic, este complet invizibil în condiții obișnuite și nu poate fi detectat cu un microscop optic.
„Structura pe care am creat-o aici este atât de fină încât nu poate fi văzută deloc cu microscopul optic”, explică prof. Paul Mayrhofer, de la Institutul de Știința și Tehnologia Materialelor al TU Wien.
Dar, spune el, dimensiunea nu este neapărat partea cea mai spectaculoasă a proiectului. „Structurile la scară micrometrică nu sunt nimic neobișnuit astăzi – este chiar posibil să se fabrice modele alcătuite din atomi individuali. Cu toate acestea, acest lucru, de unul singur, nu garantează un cod stabil și lizibil”.
De ce nu este suficientă miniaturizarea
Problema apare exact la acest nivel extrem de mic. Atomii pot migra, își pot schimba poziția sau pot umple golurile, iar informația inițială se pierde. Cu alte cuvinte, miniaturizarea nu garantează și durabilitatea datelor.
Aici intervine inovația reală. Cercetătorii au folosit fascicule de ioni focalizate pentru a grava codul QR într-un strat subțire de ceramică — un material mult mai stabil în timp decât suporturile clasice.
Rezultatul: fiecare „pixel” al codului măsoară doar 49 de nanometri, de aproximativ zece ori mai mic decât lungimea de undă a luminii vizibile. De aceea, modelul nu poate fi rezolvat folosind lumină obișnuită. În schimb, atunci când este analizat cu un microscop electronic, codul devine perfect lizibil.
Stocare de date pe termen foarte lung
Dincolo de demonstrația tehnologică, implicațiile sunt considerabile. Tehnologiile actuale de stocare — fie că vorbim despre medii magnetice sau sisteme electronice — au o durată de viață limitată și se degradează în timp, uneori în doar câțiva ani.
În schimb, stocarea în materiale ceramice ar putea schimba regulile jocului. Informațiile ar putea fi păstrate sute sau chiar mii de ani, fără degradare semnificativă.
Și capacitatea de stocare este surprinzătoare. Folosind această metodă, pe suprafața unei simple coli A4 ar putea fi stocate peste 2 terabytes de date. Iar avantajul nu este doar densitatea, ci și stabilitatea: aceste suporturi nu necesită energie pentru a menține informațiile.
Fără consum de energie
De aici și un alt potențial beneficiu major — eficiența energetică. În prezent, centrele de date consumă cantități uriașe de electricitate și necesită sisteme complexe de răcire. O soluție bazată pe ceramică ar putea elimina complet acest consum continuu, reducând semnificativ impactul asupra mediului.
Pe scurt, nu este doar un record de dimensiune. Este o posibilă direcție pentru viitorul stocării datelor.
