Oamenii nu mai dețin controlul exclusiv asupra modului în care roboții sociali sunt antrenați să interacționeze eficient. O nouă cercetare realizată de Universitatea din Surrey și Universitatea din Hamburg arată că testarea roboților sociali poate fi făcută fără implicarea directă a participanților umani, potrivit TechXplore.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Studiul, prezentat în cadrul conferinței IEEE International Conference on Robotics and Automation (ICRA), introduce o metodă de simulare care permite cercetătorilor să testeze comportamentele sociale ale roboților fără a fi nevoie de prezența oamenilor, accelerând astfel ritmul cercetării și extinderea ei la scară largă.
Folosind un robot umanoid, echipa de cercetare a dezvoltat un model de predicție a traiectoriei privirii (scanpath) care îl ajută pe robot să anticipeze unde s-ar uita o persoană într-un context social. Modelul a fost testat cu ajutorul a două seturi de date publice, demonstrând că roboții umanoizi pot imita mișcările ochilor specifice oamenilor.
Roboții sociali sunt concepuți pentru a fi folosiți mai ales în educație
„Metoda noastră ne permite să verificăm dacă robotul se concentrează asupra lucrurilor relevante, la fel ca un om, fără a avea nevoie de supraveghere umană în timp real. Ce e cu adevărat interesant este că modelul rămâne precis chiar și în medii zgomotoase sau imprevizibile, ceea ce îl face util în aplicații reale, precum educația, sănătatea sau serviciile pentru clienți”, a explicat dr. Di Fu, coautoare a studiului și lector în neuroștiințe cognitive la Universitatea din Surrey.
Roboții sociali sunt concepuți pentru a interacționa cu oamenii prin vorbire, gesturi și expresii faciale, fiind tot mai des folosiți în educație, îngrijire medicală și retail. Exemple cunoscute includ asistentul Pepper sau robotul terapeutic Paro, folosit în tratamentul pacienților cu demență.
Un pas major înainte pentru robotica socială
Echipa de cercetare a proiectat pe ecran „hărți de prioritate vizuală” bazate pe date reale, comparând ceea ce ar trebui să observe un om într-un mediu social cu ceea ce „vede” robotul în simulare. Astfel, a fost posibilă evaluarea directă a modelelor de atenție socială în condiții realiste, reducând nevoia de interacțiuni uman-robot la scară mare în etapele incipiente ale cercetării.
„Folosirea simulărilor robotice în locul testelor umane din fazele timpurii reprezintă un pas major înainte pentru robotica socială. Această metodă ne permite să testăm și să perfecționăm modelele de interacțiune socială la scară, făcând roboții mai buni în a înțelege și a răspunde oamenilor. Următorul pas este să aplicăm această abordare pentru a explora conștiința socială în designul roboților și să vedem cum funcționează în medii sociale mai complexe și cu tipuri diferite de roboț”, adaugă dr. Fu.
