Dacă Napoleon ar fi putut călători în timp pentru a vedea structura unui stat major modern, i-ar fi fost lesne să o recunoască. Și asta în ciuda a două secole de evoluție. Două secole în care organizațiile militare au întâmpinat dificultăți tot mai mari în integrarea noilor tehnologii, și în care s-au adaptat cu greu la noile domenii de război… aerian, spațial și informațional, subliniază TheConversation.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Sediile militare s-au extins considerabil pentru a gestiona fluxurile uriașe de informații și punctele de decizie necesare în războiul modern. Această creștere a personalului a dus la o scădere a eficienței, un adevărat „coșmar al coordonării”, care pune în pericol capacitatea de a exercita comanda. Practic, avem de a face cu o structură napoleoniană în era digitală.
„Cimitirul posturilor de comandă” al Rusiei din Ucraina
Un exemplu elocvent al vulnerabilității acestor structuri este ceea ce s-a numit „Cimitirul posturilor de cmandă” al Rusiei din Ucraina. Sediile fixe, supraaglomerate, care au devenit ținte ușoare pentru artileria de precizie, rachete și drone. Un pericol pe care armatele moderne nu-și mai permit să și-l asume.
Rolul Inteligenței Artificiale (AI) în redefinirea comandamentului
Soluția la această problemă ar putea veni de la agenții AI, software-uri autonome, orientate spre obiective, bazate pe modele de limbaj de mari dimensiuni. Acești agenți ar putea automatiza sarcinile de rutină, ar putea accelera procesul decizional și ar permite crearea de posturi de comandă mai mici. Practic, ar putea reduce personalul, sporindu-i în același timp eficiența.
Acești agenți pot analiza manuale de doctrină, redacta planuri operaționale și genera cursuri de acțiune. Experimentele au demonstrat deja cum modelele de limbaj de bază pot accelera deciziile și pot oferi opțiuni creative, bazate pe date, în procesul de planificare.
Reducerea personalului și creșterea flexibilității
Viitoarele echipe de comandă vor fi, cel mai probabil, mai mici, dar mult mai agile. Agenții AI le vor permite să gestioneze simultan multiple grupuri de planificare și să utilizeze tehnici dinamice de „red teaming”, simularea rolului adversarului.
Timpul economisit prin automatizarea sarcinilor administrative va fi direcționat către analiza de contingență și construirea de cadre operaționale mai flexibile, ceea ce va oferi comandanților o gamă mai largă de opțiuni.
Pentru a explora cel mai bun design al unui stat major asistat de AI, cercetătorii de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) au analizat mai multe scenarii.
Modelul considerat cel mai eficient, numit Modelul de Personal Adaptiv, menține oamenii în buclă și integrează agenții AI în circuite continue de feedback om-mașină. Astfel, planificarea militară devine un proces dinamic, axat pe generarea constantă de opțiuni pentru comandant.
Implementarea AI nu este lipsită de riscuri
Modelele de bază pot fi prea generalizate sau pot avea anumite lacune, iar lipsa de pregătire a utilizatorilor poate duce la o gândire critică superficială.
Pentru a valorifica pe deplin potențialul agenților AI, armatele viitorului vor trebui să investească în infrastructura de calcul, să-și consolideze măsurile de securitate cibernetică și, cel mai important, să schimbe fundamental modul în care își educă ofițerii.
Aceștia vor trebui să învețe cum funcționează agenții AI și să-i folosească în procesul de luare a deciziilor. Fără aceste reforme, armata riscă să rămână blocată în „capcana napoleoniană”. Mai exact, va adăuga tot mai mult personal pentru a rezolva probleme din ce în ce mai complexe.
