Debutul Operation Epic Fury, operațiunea comună SUA–Israel care vizează răsturnarea regimului de la Teheran, a fost marcat de lovituri aeriene surpriză și de represalii iraniene împotriva vecinilor săi. Însă, dincolo de exploziile și imaginile din satelit, experții susțin că este foarte probabil ca un alt front, mai puțin vizibil, dar la fel de important, să fi fost activ încă din primele ore… frontul cibernetic.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Până în acest moment, nici Washingtonul, nici Ierusalimul nu au confirmat oficial utilizarea unor efecte cibernetice în primele ore ale conflictului. Au existat însă relatări despre activități informatice suspecte în interiorul Iranului. În contextul războiului modern și al istoricului îndelungat al confruntărilor cibernetice legate de Teheran, specialiștii consideră puțin probabil ca o operațiune de asemenea amploare să nu includă o componentă cyber integrată.
Evaluările reflectă tiparele standard de planificare ale SUA
Publicația Breaking Defense a consultat șapte surse, foști oficiali de rang înalt din domeniul cyber, operatori și juriști militari specializați în dreptul conflictelor informatice, pentru a contura modul în care s-ar fi putut desfășura primele faze ale unei astfel de campanii.
Niciuna dintre surse nu are acces direct la detaliile operaționale actuale, însă evaluările lor reflectă tiparele standard de planificare ale United States Cyber Command (CYBERCOM) și United States Central Command (CENTCOM), structurile responsabile pentru coordonarea operațiunilor militare americane în spațiul cibernetic și în Orientul Mijlociu.
Mai întâi, apărarea propriilor rețele
Potrivit experților, primul pas într-o astfel de operațiune ar fi fost adoptarea unei posturi defensive solide pentru protejarea sistemelor și rețelelor militare proprii. Iranul dispune de capabilități cibernetice considerabile, iar în ultimii ani operatorii săi și-au îmbunătățit substanțial tehnicile și instrumentele.
Asigurarea comunicațiilor militare și a infrastructurii critice americane și israeliene ar fi reprezentat o prioritate absolută înainte de declanșarea oricărei lovituri.
Recunoaștere digitală și informații despre regim
În paralel, componenta cibernetică ar fi putut juca un rol esențial în colectarea de informații. Aceasta ar fi inclus recunoașterea digitală a țintelor ce urmau să fie lovite fizic, dar și obținerea de date privind intențiile liderilor iranieni.
Sursele citate indică faptul că astfel de operațiuni ar putea urmări localizarea unor persoane de mare valoare strategică, analiza planurilor de relocare sau de protecție ale acestora, precum și identificarea intențiilor privind eventuale riposte cu rachete. Accesul la asemenea informații ar permite anticiparea mișcărilor adversarului și ajustarea rapidă a planurilor de atac sau apărare.
De asemenea, analiza arhitecturii rețelelor iraniene ar fi esențială pentru a înțelege modul în care acestea pot fi afectate, fără a interfera cu alte operațiuni militare aflate în desfășurare.
Sprijin pentru loviturile aeriene
În momentul declanșării atacurilor aeriene, cyber ar fi putut avea un rol complementar, vizând sistemele de comunicații și structurile de comandă și control ale adversarului. Ținte potențiale ar include rețelele integrate de apărare aeriană, radarele de avertizare timpurie și canalele de coordonare militară.
Totuși, unii experți consideră puțin probabil ca, de această dată, componenta cibernetică să fi jucat un rol major în neutralizarea directă a apărării aeriene iraniene. Argumentul este că accesul la astfel de sisteme ar fi fost în mare parte „consumat” în operațiuni anterioare, inclusiv în acțiuni din 2019, iar eficiența apărării iraniene ar fi fost deja afectată după operațiunea aeriană de anul trecut, cunoscută sub numele de Operation Midnight Hammer.
Operațiuni informaționale și presiune psihologică
Pe lângă dimensiunea tehnică, cibernetica ar putea avea un rol important și pe frontul informațional. Specialiștii indică posibilitatea transmiterii de mesaje către populația iraniană sau către membri ai aparatului militar și de securitate, inclusiv către Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC).
Scopul ar fi dublu: pe de o parte, stimularea nemulțumirii interne într-un moment de vulnerabilitate a regimului; pe de altă parte, descurajarea loialității aparatului militar prin mesaje directe privind consecințele continuării confruntării.
În discursul prin care a anunțat loviturile, președintele Donald Trump a transmis un mesaj explicit membrilor IRGC, cerându-le să depună armele și promițând imunitate totală, în caz contrar avertizând asupra unor consecințe fatale. Astfel de declarații publice pot fi completate, potrivit experților, de campanii digitale direcționate, adaptate unor audiențe specifice.
