Loviturile israeliene asupra siturilor nucleare iraniene stârnesc temeri legate de un posibil accident radiologic, inclusiv din partea directorului general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Experții afirmă însă că riscurile sunt minime, în ciuda rapoartelor privind contaminarea radiologică și chimică în interiorul uneia dintre facilitățile de îmbogățire a uraniului, potrivit NewScientist.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Peter Bryant, de la Universitatea din Liverpool, Marea Britanie, spune că termenii „nuclear” și „radiații” generează temeri justificate, dar că până acum nu au fost raportate scurgeri externe, în ciuda bombardamentelor extinse.
Contextul programului nuclear iranian
Iranul are un program nuclear care datează din anii 1950 și a avut, la un moment dat, un program de dezvoltare a armelor nucleare. Țara s-a angajat să se supună inspecțiilor AIEA pentru a demonstra că facilitățile sale nu sunt folosite pentru construirea de arme, însă un raport recent al agenției a acuzat Iranul că nu și-a respectat obligațiile legate de neproliferare. S-au găsit urme de uraniu la anumite instalații, sugerând că programul nuclear militar ar continua în secret.
Israelul a început atacurile la doar câteva zile după publicarea raportului, vizând facilități iraniene folosite pentru îmbogățirea uraniului. Acest element apare natural ca un amestec de trei izotopi, dar varianta îmbogățită conține o proporție mai mare din izotopul uraniu-235, util atât în centralele nucleare pentru generarea electricității, cât și în armele nucleare.
Din cauza acestui potențial dublu, Iranul s-a angajat să-și limiteze activitățile de îmbogățire și este semnatar al Tratatului de Neproliferare Nucleară, care îl obligă să nu dezvolte arme nucleare.
Ce înseamnă uraniul îmbogățit pentru siguranța nucleară?
Philipp Bleek, de la Middlebury Institute of International Studies din California, spune că Iranul are deja peste 400 de kilograme de uraniu îmbogățit până la 60%, suficient pentru mai multe arme nucleare rudimentare, și că serviciile de informații israeliene cred că există și cantități nedeclarate. Uraniul îmbogățit la 60% este mult mai pur decât cel necesar combustibilului pentru centrale, indicând intențiile nucleare ale Iranului.
Iranul are două situri de îmbogățire, Fordow și Natanz. Israelul a bombardat Natanz, ceea ce a dus la scurgeri interne de radiații, potrivit AIEA, dar nu au existat scurgeri externe. Fordow, situat adânc în subteran, rămâne protejat de atacuri convenționale, iar implicarea directă a SUA în sprijinirea Israelului este analizată în acest context.
Reactoarele grele de apă de la Arak au fost de asemenea bombardate, dar nu au fost puse niciodată în funcțiune și nu conțineau materiale radioactive. Dacă ar fi fost finalizate, ar fi putut produce plutoniu, un alt material pentru arme nucleare. Centrul de Tehnologie Nucleară de la Isfahan și mai multe situri de rachete au fost de asemenea atacate, deoarece ar putea lansa arme nucleare sau atacuri convenționale împotriva Israelului.
Scenariile cele mai periculoase: bombardarea unui reactor în funcțiune
Bleek atrage atenția că uraniul proaspăt, indiferent de gradul de îmbogățire, reprezintă un pericol „foarte modest” pentru sănătate. „Trebuie să intri în contact serios cu el, cum au făcut minerii de uraniu când au inhalat praf, pentru a fi afectat semnificativ”, explică el.
De aceea, un bombardament asupra unei facilități de îmbogățire prezintă un pericol relativ mic în afara zonei imediate, spune Bryant. Deoarece aceste facilități sunt construite adânc sub pământ pentru a fi mai greu de distrus, eventualele contaminări ar rămâne și mai bine izolate. „Poți ține combustibil nuclear în mână fără probleme, nu e periculos decât dacă îl ingerezi,” adaugă el.
În schimb, dacă un reactor nuclear în funcțiune ar fi bombardat, mai ales dacă ar fi fost folosit o perioadă îndelungată, ar exista acumulări periculoase de izotopi radioactivi, care ar putea genera un dezastru de tip Cernobîl sau Fukushima, avertizează Bleek.
Singura centrală nucleară iraniană în funcțiune nu a fost încă ținta vreunui atac.
Bryant consideră totuși că acest tip de scurgere este aproape imposibil, deoarece designul reactoarelor moderne asigură protecție chiar și în caz de bombardamente puternice. În plus, centralele nucleare nu sunt ținte vitale într-un program de arme nucleare și este puțin probabil ca Israelul să le atace. Singura centrală nucleară iraniană în funcțiune, de la Bushehr, nu a fost încă ținta vreunui atac.
Deși experții afirmă pentru New Scientist că riscul este minim, directorul general al AIEA, Rafael Grossi, a avertizat într-o conferință de presă recentă că astfel de atacuri pot cauza daune – este al doilea astfel de avertisment în ultimii ani, după ce Rusia a preluat centrale nucleare în Ucraina în timpul invaziei.
„Am afirmat de nenumărate ori că facilitățile nucleare nu trebuie atacate, indiferent de circumstanțe, deoarece acest lucru poate afecta oamenii și mediul”, a spus Grossi.
