Cu războiul la granițele sale și cu presiuni tot mai mari pe flancul estic al NATO, România se află într-un punct de cotitură în arhitectura de securitate europeană. În fața unor amenințări tot mai complexe și dinamice, țara noastră este nevoită să își redefinească rapid rolul, și să facă pasul de la un simplu consumator de tehnologie militară occidentală second hand la cel de actor emergent în cercetare, dezvoltare și producție de sisteme high-tech.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Pe de altă parte, lipsa unor investiții consistente pe termen lung, dependența încă ridicată de partenerii externi și o infrastructură de cercetare (și nu numai) care necesită modernizare urgentă, reprezintă doar câteva dintre problemele cronice pe care România trebuie să le rezolve rapid. În acest context, apare inevitabil întrebarea: cât de capabilă este România să devină nu doar un beneficiar, ci și un creator de tehnologie avansată în domeniul apărării? Și, mai ales, care este poziția ei reală pe scena globală a tehnologiei militare high-tech?
Nava Monna Lisa – un exemplu clar că România are potențialul de a produce
Cu un design futurist și tehnologie de ultimă oră la bord, nava Monna Lisa, o achiziție de ultimă generație la flota Prysmian (lider mondial în industria cablurilor submarine și a sistemelor pentru energie și telecomunicații) este mult mai mult decât o simplă navă. Este descrisă, mai degrabă, ca o platformă tehnologică avansată, esențială pentru viitorul digital al lumii dar, mai ales, pentru ceea ce înseamnă securitatea comunicațiilor.
Capacitățile sale tehnologice îi permit să opereze în condiții dificile și să instaleze cabluri pe fundul mărilor și oceanelor cu precizie și eficiență. Echipamentele de la bord, susțin constructorii săi, includ sisteme avansate de navigație, poziționare dinamică (DP) și mașinării specializate pentru manipularea și așezarea cablurilor.
Monna Lisa a început să prindă contur la șantierul naval VARD din Tulcea, România, acolo unde a fost construită, înainte de etapa de testare propriu-zisă care a avut loc în Norvegia. VARD Tulcea este unul dintre cei mai importanți constructori de nave din România, parte a grupului norvegian VARD, care, la rândul său, este deținut de conglomeratul italian Fincantieri, unul dintre cei mai mari constructori navali din lume.
Proiectul G/ATOR – Parteneriat strategic cu SUA
România a făcut recent un pas important în consolidarea capacităților de apărare aeriană prin parteneriatul cu gigantul american Northrop Grumman pentru coproducția radarului AN/TPS-80 G/ATOR (Ground/Air Task-Oriented Radar).
G/ATOR este un radar cu scanare electronică activă (AESA), extrem de mobil, conceput să detecteze, identifice și urmărească simultan o gamă variată de amenințări: rachete de croazieră, avioane de luptă, drone de mici dimensiuni și proiectile de artilerie. Spre deosebire de radarele masive și statice, G/ATOR este proiectat pentru agilitate, putând fi dislocat rapid pentru a acoperi breșe și pentru a proteja forțele în mișcare.
Poziția strategică a României la Marea Neagră o plasează în prima linie a confruntării cu amenințările din regiune, iar sistemul G/ATOR are rolul de a umple un gol critic în capacitățile de apărare aeriană tactică, el completând sistemele Patriot cu o rețea de senzori mobili și integrați în arhitectura NATO.
Proiectul ANUBIS 3.0 – Tehnologie hibridă româno-americană
Colaborarea dintre divizia Defense Solutions a companiei americane Curtiss-Wright și firma românească Pro Optica S.A. pentru dezvoltarea stației de armament ANUBIS 3.0 a marcat o nouă etapă în modernizarea capacităților militare românești.
Proiectul integrează un sistem avansat de stabilizare (TDSS) de origine elvețiană cu o platformă dezvoltată integral în România. ANUBIS 3.0 este un sistem modular destinat montării pe platforme blindate, echipat cu senzori optici și termici, telemetre laser și suporturi pentru diverse categorii de arme.
Sistemul a intrat în producția de serie în baza unui contract de 5 milioane de dolari cu Curtiss-Wright. Tehnologia de stabilizare asigură menținerea țintei fixe și precizia în timpul deplasărilor sau în condiții dificile de mediu.
Importanța strategică a acestui proiect se extinde prin acordul cu producătorul turc Otokar pentru producția locală a peste 1.000 de vehicule Cobra II 4×4 echipate cu ANUBIS 3.0, cu asamblarea integrală planificată în România până în 2030.
Sistemul AGIL – Excelența tehnologică românească
Compania românească Digital Bit, fondată în 2004, a dezvoltat stația de armament AGIL pentru a răspunde nevoilor actuale ale câmpului de luptă modern. Sistemul, prezentat la expoziția DEFEA 2025 de la Atena, reprezintă o realizare de excepție a ingineriei militare românești.
Dezvoltat integral în România și testat conform standardelor militare internaționale (MILSPEC), AGIL permite tragerea precisă și sigură cu mitraliere de 7,62 mm și 12,7 mm, atât de proveniență NATO, cât și din blocul estic, de la distanță, fără expunerea operatorului. Sistemul poate transforma orice vehicul militar într-o platformă de luptă conectată, controlabilă dintr-un centru de comandă sau din interiorul vehiculului.
Caracteristicile tehnice avansate includ compatibilitatea cu rețele moderne de comandă și control, funcționarea în tandem cu drone, radare sau senzori de supraveghere, iar arhitectura sa digitală modulară permite actualizări rapide și adaptarea la cerințele fiecărei misiuni. Compania are deja parteneriate cu Milrem Robotics pentru integrarea stației AGIL pe platforme robotice terestre.
România, lider regional în producția de drone
Dacă un domeniu a redefinit radical câmpul de luptă modern, atunci acesta este cel al sistemelor aeriene fără pilot (UAS) sau drone. România a recunoscut importanța strategică a dronelor și a accelerat dezvoltarea și producția locală, trecând de la simple capabilități de recunoaștere la platforme cu potențial ofensiv.
Primele drone militare produse în România marchează un moment istoric. Modelele inițiale, precum CUDA și SIRIN, dezvoltate de compania Carfil din Brașov și Periscope Aviation din SUA, au fost proiectate pentru recunoaștere și pentru a avea o rezistență ridicată la bruiaj, o caracteristică vitală în mediile de război electronic.
O inovație notabilă este o dronă cu o capacitate de transport de 145 kg, gândită pentru zboruri cu durată mare, fapt ce sugereazăaplicații multiple, de la transport logistic la suport pentru operațiuni speciale. Producția acestora în Brașov subliniază crearea de hub-uri locale de excelență.
Mai mult, dezvoltarea SPECTRE, prima dronă militară „Made in Romania” reprezintă un salt uriaș. Gândită din start pentru a avea capabilități ofensive, Spectre este dezvoltată de compania românească Carfil în parteneriat cu cea americană Periscope Aviation.
Caracteristica remarcabilă a dronei Spectre, relata TechRider, stă în capacitatea acesteia de a accelera la 300 km/h în ultimele momente ale atacului, pentru a minimaliza șansele ca ținta să scape.
Parteneriat educațional și transfer de tehnologie cu Hanwha Aerospace România
Compania din industria de apărare Hanwha Aerospace România, o filială a Hanwha Aerospace, a semnat recent un memorandum de înţelegere cu Universitatea Naţională Pusan (PNU) şi Universitatea Politehnica de Ştiinţă şi Tehnologie Bucureşti (UPB), pentru a forma forţa de muncă în domeniul apărării şi pentru a dezvolta tehnologii avansate de apărare.
Parteneriatul trilateral include programe de burse și stagii, recrutarea de talente, operarea unui centru de cercetare și dezvoltare, precum și programe de educație în domeniul apărării.
Această colaborare susține de asemenea planurile Hanwha de construcție a unei fabrici de producție pentru sisteme terestre în România, inclusiv obuzierul autopropulsat K9 și vehiculul de reaprovizionare cu muniție K10.
Proiectul european MARTE – Tancul viitorului
Uniunea Europeană a făcut un pas important către întărirea capacităților sale de apărare, prin lansarea oficială a proiectului MARTE (Main Armoured Tank of Europe), o inițiativă ambițioasă ce vizează proiectarea tancului european al viitorului, iar România este o parte a acestei inițiative.
Obiectivul principal este crearea unui tanc principal de luptă (MBT) de nouă generație, capabil să răspundă cerințelor câmpului de luptă modern, să înlocuiască platformele învechite și să fie pe deplin interoperabil cu armatele europene. Proiectul reunește 51 de entități din 12 țări, și implică atât mari companii de apărare, cât și IMM-uri și centre de cercetare.
Potrivit declarațiilor oficiale, România va contribui la Proiectul MARTE (Main Armoured Tank of Europe) prin expertiză tehnică și industrială, alături de giganți ai industriei europene de apărare: KNDS și Rheinmetall (Germania), Leonardo (Italia), Indra Sistemas (Spania) și SAAB (Suedia).
Proiectul este coordonat de consorțiul MARTE ARGE GbR, format din companiile germane KNDS Deutschland și Rheinmetall Landsysteme, și este sprijinit financiar cu 20 de milioane de euro din Fondul European de Apărare.
Pași mici într-o mare de probleme cronice
Inițiativele României în domeniul high-tech al apărării, de la dezvoltarea de drone autohtone precum Cuda, Sirin și Spectre, la implicarea în proiecte europene de anvergură precum Proiectul MARTE pentru tancul viitorului, și parteneriate strategice cu giganți precum Hanwha Aerospace, reprezintă, fără îndoială, pași curajoși și esențiali. Ele demonstrează necesitatea de a reduce dependența externă, de a stimula inovația locală și de a consolida poziția României ca un contributor activ la securitatea regională și europeană.
Cu toate acestea, așa cum subliniam, progresul României în high-tech-ul de apărare se desfășoară într-un peisaj marcat de probleme cronice și sistemice, care amenință să submineze sau să încetinească semnificativ aceste inițiative pozitive.
Una dintre cele mai mari provocări este subfinanțarea cronică și birocrația excesivă în sistemul de achiziții publice și în industria de apărare de stat. Deși se vorbește mult despre alocarea a 2,5% din PIB pentru apărare, o parte semnificativă din aceste fonduri se duce către achiziții de la parteneri externi, iar investițiile în cercetare-dezvoltare și producția autohtonă rămân adesea insuficiente sau sunt gestionate ineficient.
Un impediment critic, cu implicații directe asupra capacității de apărare și a rolului României în NATO, o reprezintă starea precară a infrastructurii feroviare, sublinia Defense România, citată de Defense Express.
Problemele căilor ferate din România pot paraliza întreaga logistică NATO, transformând țara dintr-un coridor strategic într-un punct nevralgic. Linii deteriorate, viteze reduse, lipsa electrificării pe segmente cheie și un sistem de management învechit îngreunează sau chiar împiedică mișcarea rapidă și eficientă a trupelor, echipamentelor militare și a proviziilor necesare.
Într-un scenariu de criză, această vulnerabilitate logistică ar putea avea consecințe grave asupra capacității de răspuns și de desfășurare a forțelor Aliate pe flancul estic.
Riscul este ca aceste realizări să rămână excepții, și nu o regulă
De asemenea, infrastructura de producție existentă, în special în companiile de stat, este adesea învechită și necesită investiții masive pentru a ajunge la standardele necesare producției de high-tech. Modernizarea fabricilor, achiziția de utilaje noi și implementarea de procese de producție avansate sunt esențiale, dar progresează lent.
În plus, colaborarea dintre mediul academic, cel de cercetare și industria de apărare este încă sub potențial. Există bariere de comunicare, de finanțare și de transfer de tehnologie care împiedică transformarea rapidă a ideilor inovatoare în produse concrete, operaționale.
În concluzie, deși România face pași importanți și demonstrează un potențial real în dezvoltarea high-tech de apărare, aceste progrese sunt adesea pași mici într-o mare de probleme cronice. Altfel, riscul este ca aceste realizări să rămână excepții, și nu o regulă, într-un sector vital pentru securitatea națională și europeană.
