Marina americană a anunțat oficial că va continua dezvoltarea rachetei de croazieră cu lansare de pe mare și focoase nucleare, cunoscută sub acronimul SLCM-N (Sea-Launched Cruise Missile–Nuclear), cu obiectivul de a o integra în dotarea flotei de submarine până în 2034. Decizia marchează o schimbare strategică majoră, readucerea unei capacități nucleare tactice care fusese retrasă în 1992, la sfârșitul Războiului Rece, potrivit ArmyRecognition.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Viceamiralul Johnny Wolfe, șeful programului de Sisteme Strategice al Marinei SUA, a subliniat că noua rachetă va oferi o opțiune credibilă de lovitură secundară în eventualitatea unui atac nuclear, fapt care consolidează astfel descurajarea într-un climat geopolitic dominat tot mai mult de competiția dintre marile puteri.
Răspuns la amenințările globale
SLCM-N este concepută pentru a fi lansată de pe submarine de atac din clasa Virginia, permițând Statelor Unite să pătrundă în zone ostile unde sistemele terestre sunt expuse sau ineficiente.
Spre deosebire de rachetele balistice intercontinentale (ICBM) sau bombardierele strategice, acest tip de armament oferă flexibilitate și mobilitate, răspunzând în special strategiilor de tip A2/AD (anti-access/area denial) implementate de adversari precum China sau Rusia, mai ales în regiunea Indo-Pacificului.
În același timp, prezența unei astfel de arme sporește incertitudinea pentru rivali. Într-un conflict, aceștia nu pot ști cu siguranță dacă o rachetă lansată de pe un submarin american poartă un focos convențional sau nuclear. Ambiguitatea devine, astfel, un instrument de descurajare în sine.
Sprijin politic și investiții majore
Congresul american a alocat deja 2 miliarde de dolari pentru dezvoltarea rachetei și încă 400 de milioane de dolari pentru focoasele nucleare aferente, în cadrul unui pachet de reconciliere bugetară de 150 de miliarde destinat modernizării capacităților strategice ale SUA. Proiectul beneficiază de sprijin bipartizan, ceea ce reflectă o preocupare constantă pentru adaptarea arsenalului nuclear la noile realități geopolitice.
În paralel, Rusia își testează propria rachetă de croazieră cu propulsie nucleară, 9M730 Burevestnik, care ar avea o rază de acțiune teoretic nelimitată. Cu toate acestea, dezvoltarea americană pare mai pragmatică: SLCM-N folosește platforme deja existente și tehnologii testate, ceea ce ar putea duce la o implementare mai rapidă și mai sigură.
Înapoi în afara tratatelor
Anunțul vine într-un context internațional în care Tratatul INF, care interzicea rachetele nucleare cu rază medie de acțiune, nu mai este în vigoare. Statele Unite s-au retras oficial în 2019, invocând încălcări repetate din partea Rusiei.
Dezvoltarea SLCM-N a fost recomandată încă din Revizuirea posturii nucleare publicată de administrația Trump în 2018 și a fost menținută ca prioritate strategică de succesorii săi.
Între trecut și viitor
De-a lungul decadelor, Marina SUA s-a bazat pe racheta Tomahawk (Tomahawk Land Attack Missile – TLAM), o armă de mare precizie, folosită în teatre de operații din Orientul Mijlociu și Europa. Versiunile actuale — Block IV și Block V — sunt strict convenționale, după retragerea versiunii nucleare TLAM-N la începutul anilor ’90. Introducerea SLCM-N ar readuce această capacitate într-o formă modernizată, adaptată noilor amenințări.
Spre deosebire de armele strategice masive, SLCM-N oferă o opțiune nucleară de nivel tactic sau regional, esențială în scenarii în care o reacție proporțională este necesară. În plus, asigură aliații NATO și din zona Pacificului că Statele Unite rămân angajate în garantarea securității colective, inclusiv cu mijloace nucleare, fără a escalada neapărat la nivelul ICBM-urilor.
