O ambarcațiune străveche care s-a scufundat în largul coastei Danemarcei acum 2.400 de ani a ascuns o amprentă, precum și mai multe indicii chimice care îi ajută acum pe cercetători să descopere de unde provin oamenii care navigau aceste ape cu milenii în urmă, arată un nou studiu publicat pe 10 decembrie în Journal PLOS One, transmite miercuri Live Science, conform Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Ambarcațiunea, cunoscută sub numele de barca Hjortspring, este cea mai veche barcă din scânduri de lemn cunoscută din Scandinavia și este expusă în prezent la Muzeul Național al Danemarcei. Originile sale au fost însă mult timp o enigmă. „De unde ar fi putut proveni acești navigatori și de ce au atacat insula Als a fost mult timp un mister”, a declarat Mikael Fauvelle, arheolog la Universitatea Lund care a analizat barca.
Acum 2.400 de ani, aproximativ 80 de atacatori maritimi dintr-o „armadă” formată din această ambarcațiune și alte trei, au atacat insula Als, în largul coastei a ceea ce este acum Danemarca. Dar atacatorii au pierdut. Mulțumind pentru victoria lor, oamenii de pe Als au scufundat barca ca ofrandă, împreună cu armele și scuturile atacatorilor.
Scufundarea ambarcațiunii în secolul al IV-lea î.Hr. a contribuit la conservarea acesteia de-a lungul secolelor. După descoperirea sa în anii 1880, ambarcațiunea a fost ulterior excavată din ceea ce a devenit mlaștina Hjortspring Mose în anii 1920 (ceea ce a dat numele ambarcațiunii).
„Dar la acea vreme, ne lipseau metodele științifice moderne de care aveam nevoie pentru a răspunde la întrebarea de unde proveneau acești atacatori”, a spus Fauvelle într-un videoclip despre cercetare.
Recent, cercetătorii au decis să reexamineze ambarcațiunea. Înainte de a fi expusă în muzeu, aceasta fusese conservată chimic. Așadar, echipa a căutat prin arhive și înregistrări vechi din mai multe muzee, în efortul de a descoperi părți ale ambarcațiunii care fuseseră lăsate neatinse.
În cele din urmă, au găsit mai multe fragmente de gudron și frânghie, inclusiv o bucată de gudron care avea amprenta antică a cuiva care probabil a ajutat la construcția sau repararea ambarcațiunii, o descoperire pe care Fauvelle a numit-o „cu adevărat fantastică”.
„Această amprentă remarcabilă oferă o legătură directă cu navigatorii antici care foloseau această barcă”, au scris cercetătorii în studiul lor.
Pentru a studia gudronul, cercetătorii au folosit cromatografia de gaze și spectrometria de masă, tehnici care examinează compoziția chimică a probelor. Au descoperit că gudronul impermeabil era un amestec de grăsime animală (probabil seu) și smoală de pin, o substanță lipicioasă și elastică, cunoscută și sub numele de rășină.
„Acest lucru sugerează că barca a fost construită într-un loc în care se aflau păduri abundente de pini”, a spus Fauvelle în comunicat.
Noua descoperire infirmă o idee veche conform căreia barca își are originea în apropierea orașului Hamburg din Germania de astăzi, deoarece analizele anterioare au descoperit că vasul transporta recipiente din lemn a căror proveniență părea să fie din regiunea Hamburg. Acum se pare că ambarcațiunea ar fi putut proveni de mult mai departe, din regiunea Mării Baltice, care are păduri de pini.
„Pădurile de pini existau doar în anumite părți ale Europei de Nord la acea vreme (…) sugerez că provin de undeva de-a lungul coastei Mării Baltice, la est de insula Rugen (Germania)”, conform lui Fauvelle. Dacă această idee este corectă, sugerează că atacatorii au navigat pe o distanță mare în largul mării pentru acest raid, a mai spus Fauvelle.
Cercetătorii au folosit, de asemenea, datarea cu carbon pentru a studia fragmente de frânghii provenite de pe vas. Analizând frânghiile, făcute din scoarța interioară a copacilor, echipa a confirmat cronologia stabilită anterior a ambarcațiunii, între 400 î.Hr. și 101 î.Hr., care se încadrează în Epoca preromană a Fierului din Scandinavia.
Cercetătorii au datat ambarcațiunea cu carbon și au ajuns la concluzia că aceasta a fost construită între anii 381 și 161 î.Hr. Ei au colaborat și cu producători de frânghii pentru a crea replici ale frânghiilor și pentru a studia procesul de fabricare al acestora.
Folosind tomografia cu raze X pentru a scana secțiuni de frânghie și din zone de etanșare, echipa a realizat modele digitale 3D care au permis identificarea și apoi studierea amprentei. Analizarea amprentei nu a permis însă precizarea sexului sau a altor date cu privire la persoana căreia îi aparține.
Pentru viitor, Mikael Fauvelle speră să poată extrage ADN uman din gudron pentru a afla mai multe despre oamenii care au construit și au folosit ambarcațiunea. Înțelegerea raidurilor maritime de la distanțe mari, cum ar fi acesta, ar putea ajuta la explicarea războiului maritim antic și a rutelor comerciale din Epoca Fierului.
