Conceptul de amânare pe termen nelimitat a morții, ba chiar al tratării bătrâneții ca pe o simplă boală, pare mai degrabă unul ce ține de literatura SF. Cu ajutorul AI, el ar putea deveni însă realitate în doar câteva decenii, susțin specialiști în domeniul crioprezervării, al biologiei moleculare sau al biotehnologiei, citați de Freethink.
Crioprezervarea, procesul prin care sunt conservate celulele, țesuturile sau probele biologice la temperaturi foarte scăzute, a revoluționat medicina în doar câteva decenii. Milioane de oameni îi datorează viața. Fie pentru că a permis transplantul de țesuturi, de măduvă, de piele, sau pentru că a permis păstrarea celulelor sexuale pe termen lung, înainte de fertilizarea in vitro.
Oamenii de știință sunt însă de părere că de abia începem să descoperim potențialul uriaș al acestei proceduri. Dacă ne permitem să visăm la viitoarele ei aplicații, într-o zi, ea va putea face posibile, așa cum subliniam, nu doar eliminarea bolilor terminale, stoparea bătrâneții, ba chiar amânarea morții pe termen nelimitat și, nu în ultimul rând, colonizarea sistemului solar.
Crioprezervare înainte chiar de apariția frigiderului
Ideea suspendării funcțiilor metabolice folosind temperaturile scăzute nu este deloc una nouă. În fapt, a apărut încă din secolul al XVIII-lea. Atunci, în 1780, un preot și biolog italian, Lazzaro Spallanzani, a experimentat în premieră un astfel de proces.
De menționat faptul că, pe vremea lui Spallanzani, nici măcar frigiderele nu existau. Preotul italian avea însă la dispoziție un vârf al tehnologiei acelor vremuri, un microscop. Iar cu ajutorul lui, Spallanzani a observat reacția celulelor sexuale ale unui câine, atunci când sunt depuse pe zăpadă.
A remarcat atunci cum acestea își încetineau mișcarea, cum intrau într-o stare de letargie, pentru ca odată ce zăpada se topea și temperatura revenea la normal, ele să înceapă din nou să înoate. A fost un pas mic pentru Spallanzani, ca să îl parafrazăm pe Neil Armstrong, însă unul uriaș pentru medicină, căci observațiile sale au inspirat zeci de mii de oameni de știință care i-au urmat.
De la miracol la rutină în mai puțin de jumătate de secol
Un nou pas major a fost efectuat în 1949. Atunci biologul englez, Christopher Polge, reușea în premieră să fertilizeze cu succes celule sexuale prelevate de la păsări, după ce inițial le congelase. Pentru asta, adăugase în soluția special concepută pentru a prelungi viabilitatea celulor o doză de glicerină, care acționase ca un crioprotector, protejând pereții celulelor de cristalele de gheață.
Polge, deși și-a extins cu succes cercetările asupra materialului seminal prelevat de la vite, nu a mai reușit același lucru cu cel uman. Se părea că celulele sexuale umane nu puteau fi crioprezervate nici dacă erau tratate cu glicerină, în ciuda rolului acesteia de crioprotector.
Soluția a venit în 1951, an în care biologul american Jerome Sherman, descoperea faptul că materialul seminal uman poate fi totuși crioprezervat dacă este concentrat într-o centrifugă, apoi congelat lent, după ce inițial fusese tratat cu glicerină. Doi ani mai târziu, în 1953, se nășteau și primii trei copii concepuți cu ajutorul unor celule sexuale care fuseseră inițial înghețate în acest mod.
Înainte de sfârșitul secolului al XX-lea, cercetătorii descoperiseră deja combinațiile potrivite de tehnici (vitrificarea), crioprotectori (dimetilsulfoxidul – DMSO, sau proteine sintetice) precum și agenți frigorifici pentru a crioprezerva cu succes ovule umane, embrioni, celule sanguine, grefe de piele șamd.
Se poate spune că prezervarea unor astfel de mostre a devenit deja o rutină în mai puțin de 50 de ani.
Care sunt următorii pași în crioprezervare?
Ideea de a putea păcăli sau amâna moartea, alimentată de avansul făcut în domeniul crioprezervării, a aprins imaginația nu doar a scriitorilor de literatură SF sau a celor suficient de bogați încât să plătească sume de peste 200.000 de dolari pentru a-și păstra corpul, ci și a oamenilor de știință.
Problema este că, până recent, crioprezervarea nu a fost posibilă decât în cazul unor părți organice care nu cuprind un număr mare de celule. Cu cât mai mare și mai complex este țesutul , cu atât mai mari devin problemele.
Un studiu publicat în anul 2023 în revista Nature, arată însă că un astfel de impediment poate fi depășit. Atunci, o echipă de cercetători de la Universitatea din Minnesota (UMN) a amestecat nanoparticule de fier într-o soluție crioprotectoare, pe care a trecut-o prin vasele de sânge ale unor rinichi de șoarece de laborator. Apoi a folosit azot lichid pentru a congela organele instantaneu (vitrificare).
După 100 de zile, rinichii au fost readuși la temperatura normală cu ajutorul unui câmp magnetic și au fost transplantați unor subiecți sănătoși. În circa o lună, conform autorilor studiului, erau complet funcționali. Este vorba despre un pas uriaș în domeniu căci, dintr-o dată, vorbim despre crioprezervarea unui organ cu zeci de milioane de celule, din cel puțin 20 de tipuri diferite.
„În circa zece ani, vom asista la readucerea la viață a unor șoareci de laborator”, a declarat pentru Freethink João Pedro de Magalhães, șeful Laboratorului de Genomică a Îmbătrânirii și Rejuvenării de la Universitatea din Birmingham, și co-fondator al startup-ului de biotehnologie Oxford Cryotechnology.
Cum poate schimba IA-ul regulile jocului
În acest moment, Oxford Cryotechnology dezvoltă tehnologii și aplicații IA care să identifice substanțe noi ce pot juca rol de crioprotector. Inteligența artificială poate, de asemenea, să analizeze și să calculeze concentrațiile optime de crioprezervanți, precum și temperatura ideală la care pot fi prezervate diferite tipuri de celule și țesuturi, în funcție de proprietățile lor biologice. Etape care ar fi necesitat ani sau zeci de ani, în lipsa IA.
Cel puțin la fel de ambițioasă este și inițiativa Cradle Health, un start-up care dezvoltă tehnologii de crioprezervare reversibilă cu ajutorul IA. Având printre fondatori pe Laura Dening, o faimoasă antreprenoare și investitoare în domeniul biotehnologiei (un veritabil copil minune, Laura a fost acceptată la MIT la vârsta de numai 14 ani), Cradle Healt își propune imposibilul.
Mai exact, să dezvolte tehnologia necesară pentru a congela oameni, în special pe cei cu boli terminale, astfel încât aceștia să poată „hiberna” până când un tratament este descoperit.
Până în prezent, Cradle Health a vitrificat și reîncălzit secțiuni de țesut cerebral de rozătoare într-un mod care a permis țesutului să își păstreze o parte din activitatea electrică după decongelare — o premieră în domeniul crioprezervării.
„Nemurirea biologică este mai aproape de noi decât v-ați imagina” – Laura Dening
„Gândiți-vă la capsulele de hibernare pe care le-ați văzut în filmele SF în care se vorbește despre călătorii interstelare. Asta vrem și noi să construim”, a declarat Laura Dening într-o postare pe platforma X, fostă Twitter.
Și nu este decât începutul. Cu ajutorul AI, specialiștii din cadrul Cradle Health, Oxford Cryotechnology și altele, speră să descopere secretul reîntinerii celulelor. Ar fi pasul care ar stopa, dincolo de toate controversele, procesul îmbătrânirii.
Chiar și în lipsa unei asemenea tehnologii, capacitatea de a crioprezerva o persoană are, fără doar și poate, implicații uriașe. Nu doar că persoana respectivă poate amâna moartea pe termen nelimitat, până la aflarea unui tratament corespunzător, dar tehnologia va putea, de asemenea, să revoluționeze explorarea spațiului cosmic.
Un „crio-somn” indus astronauților le-ar permite acestora să efectueze zboruri care pot dura zeci de ani, fără a avea nevoie de hrană, de spațiu și fără a le mai fi afectată starea psihică.
Par toate scenarii SF. Însă, conform co-fondatoarei Cradle Health, astfel de alternative sunt mai aproape de noi decât ne-am imagina.
„În acest moment, criobiologia este doar o problemă de inginerie”, a subliniat și João Pedro de Magalhães. „Înțelegem biologia – trebuie doar să proiectăm soluțiile necesare pentru a depăși provocările și limitările pe care încă le avem în conservarea materialelor biologice” , a adăugat specialistul portughez.
Într-o atare ordine de idei, dacă vom continua să facem progrese folosind cele mai recente tehnologii disponibile, am putea, în cele din urmă, să ne imaginăm un viitor în care am eliminat deficitul de organe, am amânat moartea pe termen nedefinit și am deschis calea către explorarea universului mult dincolo de planeta noastră.
