Gheizerele de pe Enceladus pot induce în eroare cercetătorii / În realitate, ar fi doar semne false ale vieții extraterestre

Enceladus, luna planetei Saturn
Credit foto: Claudio Caridi | Dreamstime.com

De aproape 20 de ani, Enceladus, luna înghețată a lui Saturn, este considerată una dintre cele mai promițătoare destinații pentru căutarea vieții extraterestre. Gheizerele sale spectaculoase, descoperite de sonda Cassini, aruncă în spațiu apă sărată și compuși organici, un amestec care i-a făcut pe mulți cercetători să creadă că sub stratul de gheață se ascunde un ocean locuibil. Dar un nou studiu arată că lucrurile s-ar putea să nu fie atât de simple, informează Science Daily.

Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro

- articolul continuă mai jos -

Potrivit cercetărilor prezentate la EPSC-DPS 2025 de la Helsinki, moleculele organice din jeturile lui Enceladus nu trebuie puse automat pe seama oceanului. Radiațiile intense din magnetosfera lui Saturn ar putea declanșa reacții chimice direct în gheața de la suprafață, și astfel ar putea produce compuși similari celor considerați prebiotici.

„Deși identificarea acestor molecule rămâne un indiciu valoros, trebuie să fim atenți. Radiația poate genera aceleași semnale pe care le atribuim oceanului”, explică dr. Grace Richards, cercetătoare la INAF, Roma.

Experimente la -200 °C

Richards și echipa sa au reprodus în laborator condițiile de pe Enceladus. Blocuri de gheață conținând apă, dioxid de carbon, metan și amoniac au fost răcite la -200 °C și apoi bombardate cu ioni, într-o reproducere a mediului radioactiv al lunii.

Rezultatul? Un cocktail molecular bogat: monoxid de carbon, cianat, amoniu și chiar precursori ai aminoacizilor, toate elementele fundamentale ale proteinelor și, implicit, ale vieții.

Oceanul rămâne o enigmă

Unele dintre moleculele produse în laborator au fost deja identificate pe suprafața lui Enceladus, iar altele chiar în gheizere. Aceasta ridică o întrebare crucială: cât din ceea ce vedem vine din ocean și cât este doar „artă chimică” a radiației cosmice?

Pentru a răspunde, cercetătorii au nevoie de mai multe date și, cel mai probabil, de o nouă misiune dedicată lunii. ESA are deja în discuție o posibilă expediție către Enceladus în cadrul programului Voyage 2050.

Prudență, dar și speranță

Departe de a închide ușa posibilității vieții, studiul îi obligă pe oamenii de știință să fie mai riguroși. „Nu putem presupune că fiecare moleculă organică înseamnă automat viață sau condiții propice pentru aceasta”, spune Richards.

Totuși, chiar și dacă radiațiile sunt „responsabilele”, Enceladus rămâne un laborator cosmic fascinant, unde gheața, apa și energia se combină într-un mod care amintește de începuturile Pământului.

  • George Radu este un autor care abordează subiecte variate din domeniul tehnologiei, apărării și viitorului. Domeniile sale de expertiză includ inteligența artificială etică, interfețele om-mașină (HMI), realitatea augmentată și virtuală aplicată (XR), precum și impactul social și cultural al noilor tehnologii. Nu se teme să pună întrebări dificile și să exploreze implicațiile filozofice ale inovațiilor tehnologice.

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește si...