O echipă de cercetători de la Centrul de Paleogenetică al Universității din Stockholm a realizat o premieră în lumea paleogeneticii după ce a recuperat ADN-ul unui rinocer lânos (Coelodonta antiquitatis) din stomacul unui lup preistoric, descoperit în permafrostul din nord-estul Siberiei.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În timpul examinării, cercetătorii au descoperit un fragment de țesut extrem de bine conservat, care, după datarea cu radiocarbon și secvențierea ADN, s-a dovedit a fi al unui rinocer lânos care a trăit acum aproximativ 14.400 de ani, cu puțin timp înainte de dispariția speciei.
„Secvențierea genomului complet al unui animal preistoric, găsit în stomacul altui animal, nu a mai fost realizată până acum. Recuperarea genomurilor de la indivizi care au trăit chiar înainte de extincție poate oferi indicii importante despre cauzele dispariției, informații care pot fi utile și pentru conservarea speciilor aflate în pericol astăzi”, a declarat Camilo Chacón-Duque, unul dintre autorii studiului publicat în Genome Biology and Evolution.
Rinocerii lânoși au menținut o populație genetic stabilă și sănătoasă până la dispariție
Secvențierea genomului a fost un proces tehnic complex, având în vedere că ADN-ul se degradează în timp. Cercetătorii au fost nevoiți să lucreze cu fragmente minuscule de material genetic, dar să și filtreze în același timp ADN-ul lupului.
Genomul rinocerului din Tumat a fost comparat cu specimene mai vechi, de 18.000 și 49.000 de ani, pentru a analiza sănătatea genetică a speciei de-a lungul mileniilor, iar rezultatele arată că rinocerii lânoși au menținut o populație genetic stabilă și sănătoasă până la dispariția lor bruscă, fără dovezi de consangvinizare sau mutații dăunătoare.
„Analizele noastre indică un tipar genetic stabil pe zeci de mii de ani înainte de dispariția rinocerilor lănoși”, a declarat Edana Lord, cercetător postdoctoral la Centrul de Paleogenetică din Stockholm.
Încălzirea globală, și nu vânătoarea, a dus la extincția speciei
Datele sugerează că populația era robustă și stabilă până la sfârșitul speciei, fără semne de „colaps mutațional” care apar adesea înaintea extincțiilor. Astfel, schimbările climatice, și nu vânătoarea umană, par să fi fost principalul factor al dispariției rinocerilor lânoși.
„Rinocerii lânoși au avut o populație viabilă timp de 15.000 de ani după sosirea primilor oameni în nord-estul Siberiei, ceea ce sugerează că încălzirea globală, și nu vânătoarea, a dus la extincția lor”, a declarat Love Dalén, profesor de genomică evolutivă la Centrul de Paleogenetică.
Se estimează că dispariția speciei a coincis cu perioada Bølling-Allerød, o perioadă de încălzire rapidă la nivel global care a avut loc în intervalul de acum 14.690 -12.890 de ani.
