Activitățile militare în spațiu nu mai sunt doar subiect de filme sau teorii, ci o realitate tot mai vizibilă. State precum Rusia, China, India și Statele Unite investesc masiv în tehnologii anti-satelit (ASAT), văzute ca „imperios necesare” pentru orice națiune cu capacități spațiale, subliniază Space.com.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Liderii militari americani au subliniat că aceste arme sunt necesare atât pentru a descuraja conflictele spațiale, cât și pentru a garanta succesul în cazul unei confruntări directe. În acest context, șeful Operațiunilor Spațiale din cadrul U.S. Space Force a declarat că serviciul trebuie „să valorifice inovațiile tehnologice și capabilitățile emergente dacă dorim să depășim competitorii internaționali”.
Dar ce înseamnă cu adevărat „războiul spațial” și ce mizează statele în orbita Pământului? Specialiștii explică faptul că, pe lângă distrugerea directă a sateliților, există o gamă largă de acțiuni care pot perturba capacitățile spațiale ale unei națiuni.
Capabilități avansate și tactici „soft-kill”
„Rușii și chinezii demonstrează abilități orbitale mult mai sofisticate. Este de necontestat,” afirmă Bleddyn Bowen, profesor asociat în Astropolitică și co-director al Space Research Center de la Durham University, Marea Britanie. Potrivit acestuia, nu este clar dacă aceste manevre implică platforme ASAT propriu-zise, dar ele arată tehnicile și capabilitățile necesare pentru dezvoltarea acestora.
Bowen subliniază că distrugerea prin impact direct („kinetic-kill”) reprezintă doar o parte din arsenalul ASAT. Alte metode includ război electronic, atacuri cibernetice asupra rețelelor de comunicații spațiale, sabotarea terminalelor sau chiar scufundarea navelor echipate cu sisteme de comandă. Aceste metode sunt cunoscute sub numele de tactici „soft-kill”.
Deja există dovezi că astfel de tehnici sunt folosite. În Ucraina, de exemplu, furnizori comerciali de sateliți, precum SpaceX Starlink, au fost victime ale unor interferențe și atacuri cibernetice asupra echipamentelor din orbită. De asemenea, interferențele GPS sunt atribuite Rusiei, ceea ce indică faptul că atacurile asupra sateliților devin parte integrantă din strategia militară modernă.
Istoric și riscuri ale armamentului spațial
Bruce McClintock, cercetător senior la RAND Space Enterprise Initiative, amintește că în primele decenii ale erei spațiale, SUA și Uniunea Sovietică au testat intensiv arme ASAT, inclusiv detonări nucleare în orbită. Deși ulterior au fost încheiate acorduri internaționale pentru limitarea acestor teste, Rusia dezvoltă în prezent un sistem propriu, ceea ce reprezintă o amenințare serioasă la adresa tuturor sateliților aflați pe orbită.
„Există suficiente semnale că nu este doar o demonstrație de forță. Este o armă care nu face discriminare. Nu poate viza doar anumiți sateliți, ci afectează întregul spațiu orbital”, avertizează McClintock.
În timp ce Rusia este relativ independentă de spațiu, Statele Unite depind extrem de mult de infrastructura spațială, iar China devine tot mai dependentă, fapt reflectat prin ritmul accelerat al lansărilor sale zilnice. „Este în interesul Rusiei să dezvolte o capacitate de tip sabie a lui Damocles deasupra capetelor tuturor, nu doar ale SUA,” explică McClintock.
Golden Dome și strategia americană
Un proiect emblematic este „Golden Dome”, planul administrației Trump pentru un strat de apărare împotriva rachetelor bazat pe componente spațiale. Acesta este, în mare parte, o reluare a Strategic Defense Initiative („Star Wars”) lansat de Ronald Reagan în 1983, dar cu tehnologii moderne: miniaturizare, comunicații avansate, procesare rapidă, lansări low-cost și capacități de interceptare a sateliților.
„Golden Dome nu poate acționa ca un scut împotriva rachetelor nucleare, dar poate funcționa ca un sistem de interceptare spațială sau anti-satelit,” precizează Bowen.
Victoria Samson, director la Secure World Foundation, explică că statele dezvoltă astfel de capabilități pentru a-și asigura accesul și utilizarea spațiului și pentru a nu fi depășite de competitori. Totodată, termenul „dog-fighting în spațiu”, folosit de oficiali americani pentru a descrie manevrele sateliților chinezi, este inexact, însă reflectă percepția militară asupra competiției orbitale.
Provocări pentru stabilitatea strategică
Samson avertizează că granița dintre observația sateliților (Space Situational Awareness – SSA) și operațiunile de proximitate (RPO) este tot mai difuză. Deși colectarea de date despre obiectele din orbită ar trebui să fie un factor de stabilitate, dacă este percepută ca o amenințare, poate duce la escaladări și destabilizarea strategică.
McClintock subliniază complexitatea dezvoltării interceptorilor spațiali, însă recunoaște potențialul lor ca ASAT-uri. În același timp, el rămâne precaut: „Spațiul are un potențial imens pentru omenire, dar este un domeniu contestat. Națiunile îl vor folosi pentru interesele lor naționale.”
