Astronomii au surprins un fenomen extrem de rar: una dintre cele mai mari stele cunoscute își schimbă forma și culoarea sub ochii noștri, într-o etapă care ar putea preceda o explozie de tip supernovă – cel mai violent eveniment din Univers. Informația a fost publicată de Space.com, care citează un studiu apărut pe 23 februarie în revista Nature.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Este vorba despre WOH G64, o stea aflată în Marele Nor Magellanic, galaxie-satelit a Căii Lactee, la aproximativ 163.000 de ani-lumină de Pământ.
Un gigant cosmic aflat la capătul drumului
WOH G64 este un adevărat titan stelar. Are un diametru de aproximativ 1.540 de ori mai mare decât cel al Soarelui, este de 30 de ori mai masivă și strălucește de 282.000 de ori mai puternic. Descoperită în anii 1970, steaua era considerată până recent o supergigantă roșie extremă, înconjurată de un torus dens de praf.
Lucrurile au început să se schimbe însă în 2014. O echipă condusă de Gonzalo Munoz-Sanchez, de la Observatorul Național din Atena, a observat o modificare treptată a culorii, însoțită de o creștere a temperaturii la suprafață. Indiciul era clar: supergiganta roșie părea să se transforme într-o hipergigantă galbenă – o fază rară și instabilă, care ar putea marca apropierea morții stelare.
„Soarta stelelor cu mase iniţiale între 23 şi 30 de mase solare după ce evoluează în supergigante roşii este încă incertă. În acest caz, WOH G64 a fost cea mai extremă supergigantă roşie cunoscută, cu o masă estimată la aproximativ 28 de mase solare”, a declarat Munoz-Sanchez pentru Space.com.
El adaugă că încă nu este clar ce se întâmplă cu astfel de stele: „Rămâne neclar dacă astfel de stele explodează ca supernove, se prăbuşesc direct în găuri negre sau evoluează din faza de supergigantă roşie într-un stadiu de hipergigantă galbenă înainte de a-şi încheia viaţa. WOH G64 ar putea să ofere răspunsul la această întrebare”.
O schimbare „lină și silențioasă”
Poate cel mai surprinzător aspect este ritmul transformării. Echipa susține că aceasta este prima dovadă clară că o stea atât de extremă își poate modifica temperatura și culoarea – de la roșu la galben – în decurs de un an, fără explozii spectaculoase sau episoade violente.
„Acest lucru este deosebit de surprinzător, deoarece schimbările rapide ale stelelor sunt de obicei asociate cu procese violente sau abrupte”, a explicat cercetătorul.
WOH G64 are doar 5 milioane de ani – o vârstă infimă comparativ cu Soarele, care are 4,6 miliarde de ani. Totuși, stelele masive „trăiesc repede și mor tinere”. Consumă combustibilul nuclear într-un ritm accelerat și ajung rapid la finalul ciclului de viață.
Hipergigantele galbene – o specie rară
Hipergigantele galbene sunt extrem de rare. Reprezintă o fază de tranziție foarte scurtă între stadiul de supergigantă roșie și explozia finală.
„Hipergigantele galbene sunt extrem de rare, deoarece reprezintă o fază de tranziţie de scurtă durată între stadiul de supergigante roşii şi eventuala explozie de supernovă”, a spus Munoz-Sanchez. „În consecinţă, în prezent se cunosc doar un număr mic de hipergigante galbene confirmate, probabil doar câteva zeci de astfel de obiecte”.
Pentru ca o astfel de transformare să aibă loc, steaua trebuie să genereze un vânt stelar suficient de puternic încât să îndepărteze învelișurile exterioare de material. Doar cele mai strălucitoare supergigante roșii pot produce asemenea fluxuri intense.
Un sistem binar complică lucrurile
Situația devine și mai interesantă: WOH G64 nu este singură. Steaua face parte dintr-un sistem binar, având o stea companion.
„Interacţiunile binare pot juca, de asemenea, un rol crucial în formarea hipergigantelor galbene”, a spus Munoz-Sanchez. „Dacă transferul de masă sau îndepărtarea anvelopei stelare are loc într-un sistem binar, anvelopa unei supergigante roşii poate fi parţial îndepărtată, ceea ce ar putea duce la evoluţia sa către o hipergigantă galbenă”.
Un posibil scenariu ar presupune că sistemul a fost învelit într-o anvelopă comună de gaz, care făcea cele două stele să pară o singură supergigantă roșie. O ejectare parțială a acestei anvelope ar fi putut dezvălui configurația reală.
Există însă și varianta unui proces intern, independent de companion: „Alternativ, chiar dacă sistemul este binar, tranziţia ar fi putut fi determinată de procese stelare intrinseci. În acest caz, steaua ar fi putut suferi un episod eruptiv extraordinar care a durat mai mult de 30 de ani şi acum revine la o stare galbenă, latentă”, a adăugat el. „Ambele posibilităţi sunt extrem de rare, iar observarea oricăruia dintre cele două scenarii la scară temporală umană este aproape fără precedent”.
Cât de aproape este explozia?
În termeni astronomici, „aproape” înseamnă altceva decât în limbajul cotidian.
„În termeni astronomici, WOH G64 pare a fi un sistem extrem de evoluat şi este posibil ca acesta să sufere ‘în curând’ un colaps al nucleului. În acest context, ‘în curând’ corespunde unei perioade de timp cuprinse între o sută şi câteva mii de ani”, a spus Munoz-Sanchez. „Un astfel de eveniment ar fi extraordinar, dar rămâne foarte puţin probabil să se întâmple în timpul vieţii noastre”.
Dacă interacțiunile dintre cele două stele vor continua intens, ele ar putea chiar să fuzioneze. Dacă nu, steaua principală ar putea ajunge la colaps gravitațional al nucleului – fie într-o supernovă spectaculoasă, fie direct într-o gaură neagră.
Indiferent de deznodământ, WOH G64 oferă astronomilor o șansă rară: aceea de a observa, practic în timp real, ultimele capitole din viața unei stele masive. Iar aceste capitole sunt încă pline de necunoscute.
