Peste 10.000 de sateliți Starlink orbitează în prezent în jurul Pământului. Îi vedem deplasându-se pe cerul întunecat, indiferent cât de îndepărtat este locul în care ne aflăm, și lăsând urme în imaginile telescoapelor de cercetare. SpaceX a anunțat recent că vrea să lanseze încă un milion de astfel de sateliți, care ar funcționa ca centre de date orbitale pentru puterea de calcul necesară inteligenței artificiale.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Pentru astronomii care au studiat impactul megaconstelațiilor de sateliți, vestea este însă una alarmantă, relatează The Conversation.
Ce arată simulările
Cu câțiva ani în urmă, un grup de cercetători a publicat un studiu care estima cum ar arăta cerul nopții cu 65.000 de sateliți proveniți din patru megaconstelații planificate: Starlink al SpaceX, Kuiper al Amazon, OneWeb din Regatul Unit și Guowang din China. Concluzia era deja îngrijorătoare: unul din 15 puncte luminoase vizibile pe cer ar fi un satelit, nu o stea. Un milion de sateliți ar fi incomparabil mai rău
Ochiul uman poate distinge mai puțin de 4.500 de stele pe un cer nepoluat. Dacă SpaceX obține autorizația pentru această lansare, vom vedea mai mulți sateliți decât stele, pentru perioade lungi ale nopții și ale anului, în întreaga lume. Noile simulări ale cercetătorilor, bazate pe datele din dosarul depus de SpaceX la Comisia Federală pentru Comunicații din SUA, indică zeci de mii de sateliți vizibili cu ochiul liber pe cer simultan.
Sateliții propuși ar urma orbite mai înalte decât cei actuali ai Starlink, ceea ce înseamnă că ar fi vizibili pentru perioade mai lungi din noapte.
Poluare atmosferică și risc de coliziuni
Dincolo de impactul vizual, propunerea SpaceX ridică probleme serioase pe care compania nu le-a abordat în documentația depusă.
Centrele de date terestre sunt deja criticate pentru cantitățile enorme de apă și electricitate pe care le consumă. SpaceX sugerează că mutarea acestora pe orbită ar fi mai bună pentru mediu — o afirmație pe care cercetătorii o consideră o formă de greenwashing, atâta timp cât sunt ignorate consecințele lansărilor, operării orbitale și reintrării în atmosferă.
Poluarea atmosferică produsă de reintrarea sateliților poate fi deja măsurată. Zilnic, mai mulți sateliți cad înapoi spre Pământ, iar densitatea crescândă a obiectelor pe orbită amplifică riscul de coliziuni. Folosirea atmosferei ca un „crematoriu de sateliți” modifică compoziția acesteia în moduri care nu sunt încă pe deplin înțelese.
Mai mult, fezabilitatea tehnică a centrelor de date orbitale rămâne discutabilă. Acestea ar trebui să disipeze cantități uriașe de căldură, extrem de dificil de realizat în spațiu, unde sateliții trebuie să gestioneze simultan radiațiile solare intense și răcirea prin radiație termică. SpaceX cunoaște bine această problemă. Unul dintre primii sateliți Starlink vopsiți în negru pentru a-i reduce luminozitatea s-a supraîncălzit, iar electronica s-a distrus.
„O palmă dată astronomilor”
SpaceX a depus la FCC un dosar cu informații minime, fără orbite exacte, fără dimensiunile sau forma sateliților, fără o analiză serioasă a riscurilor. Nu există nicio mențiune a acordului de coordonare pentru ceruri întunecate și liniștite, cerut de reglementările FCC. Totuși, comisia a acceptat dosarul și a deschis perioada de comentarii publice în doar patru zile.
Astronomi și organizații pentru protecția cerului întunecat din întreaga lume au avut la dispoziție doar patru săptămâni pentru a formula și transmite observații, un interval extrem de scurt față de ritmul obișnuit al procesului științific, care necesită luni sau ani pentru publicarea unor rezultate verificate.
„Este ca o palmă dată în față, după ce mulți astronomi au petrecut ani lucrând cu SpaceX pentru a găsi soluții de atenuare a impactului constelației Starlink”, scriu cercetătorii.
„O singură corporație, dintr-o singură țară, nu ar trebui să aibă voie să distrugă orbita”
Spațiul orbital al Pământului este o resursă limitată. Există un cadru internațional de reguli și ghiduri pentru operarea în spațiul extraatmosferic, dar cercetătorii consideră că acestea sunt insuficiente în fața vitezei cu care acționează companiile private.
„O singură corporație, dintr-o singură țară, nu ar trebui să aibă voie să distrugă orbita, cerul nopții și atmosfera pentru toți ceilalți locuitori ai planetei”, conchid autorii studiului.
