Construirea unei baze lunare stabile implică provocări uriașe. De la idei spectaculoase precum transformarea regolilului lunar în cărămizi cu ajutorul „sângelui, transpirației și lacrimilor”, până la turnuri uriașe pentru transmiterea wireless a energiei, cercetătorii au explorat scenarii care mai de care mai ambițioase, afirmă UniverseToday.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Însă, un nou studiu semnat de dr. Alex Ellery, profesor de inginerie la Universitatea Carleton din Ottawa, atrage atenția asupra unui material adesea trecut cu vederea, ceramica. Un material omniprezent pe Pământ, dar esențial și pentru dezvoltarea unei economii lunare funcționale.
De ce este ceramica atât de importantă pe Lună?
Utilizarea resurselor locale este cheia oricărei misiuni sustenabile pe Lună. Deocamdată, cele două mari direcții sunt extragerea gheții de apă din regiunile permanent umbrite (mai ales la polul sudic) și utilizarea regolitului pentru construcții. Dar regolitul lunar, deși util ca material de bază, are limite. El nu oferă protecție termică sau electrică adecvată și nu poate fi folosit ca adeziv.
Aici intervine ceramica, material ce poate fi obținut chiar din resursele lunare. De exemplu, unul dintre mineralele frecvent întâlnite pe Lună, anortitul, poate fi procesat cu acid clorhidric pentru a produce alumină și siliciu, două componente ceramice esențiale. Procesul descris de Ellery are ca produs secundar și clorura de calciu, vitală în producerea aluminiului, un alt material cheie pentru construcții spațiale.
Cum putem modela ceramica pe Lună?
Odată obținută materia primă, aceasta trebuie transformată în forme utile. Dr. Ellery analizează două metode, sinterizarea și imprimarea 3D.
- Sinterizarea, procesul clasic de coacere a ceramicii la temperaturi foarte înalte, ar putea fi alimentată pe Lună cu energie solară concentrată. Însă, materialele obținute astfel pot deveni fragile și susceptibile la fisuri.
- Imprimarea 3D, tot mai folosită pe Pământ, vine cu o altă problemă. Mai exact, necesită polimeri, adică materiale pe bază de carbon, un element foarte rar pe Lună. Soluțiile propuse includ utilizarea de geopolimeri din argile lunare sau polimeri pe bază de siliciu, dar toate aceste alternative au nevoie de cercetări extinse.
Fără ceramică locală, fără economie lunară
Dr. Ellery avertizează că, fără capacitatea de a produce ceramică direct din resurse lunare, o economie sustenabilă pe Lună nu este posibilă. Lipsa de soluții clare în ceea ce privește tehnologia și resursele necesare face ca acest obiectiv să pară încă departe.
„Totuși, chiar dacă există doar o mică șansă ca această problemă să fie decisivă, ea merită toată atenția noastră”, subliniază cercetătorul.
