China pare că ar putea să ajungă pe Lună înaintea Statelor Unite, cel puțin după succesele raportate la ultimele teste. Experții avertizează că această evoluție ar putea avea efecte geopolitice semnificative pentru Washington, potrivit ArsTechnica.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În ultimele săptămâni, programul spațial chinez, cunoscut pentru secretomania sa, a raportat câteva repere importante în dezvoltarea proiectului de a duce astronauți pe suprafața Lunii până în 2030. Pe 6 august, Agenția Spațială Manned Space Agency din China a testat cu succes un prototip de înaltă fidelitate al modulului lunar „Lanyue”, de 26 de tone.
Programul spațial chinez avansează considerabil în toate cele trei elemente majore
Testul, desfășurat în afara Beijingului, a implicat folosirea unor cabluri uriașe pentru a simula gravitația lunară în timp ce vehiculul și-a folosit motoarele principale și cele de control fin pentru a „aseleniza” pe o suprafață care imita suprafața Lunii, dar și de a decola de acolo. Agenția a subliniat că testul marchează prima încercare de evaluare a capacităților de asolizare și decolare extraterestră pentru un vehicul spațial cu echipaj.
Pe lângă aceasta, vineri, Agenția Spațială și dezvoltatorul de rachete de stat, China Academy of Launch Vehicle Technology, au efectuat cu succes un test de 30 de secunde al nucleului central al rachetei Long March 10, cu cele șapte motoare YF-100K care ard kerosen și oxigen lichid. Varianta principală a rachetei va combina trei astfel de nuclee pentru a ridica aproximativ 70 de tone pe orbita joasă a Pământului.
Aceste succese vin după testul sistemului de salvare al noului modul spațial Mengzhou din iunie, un vehicul care va fi folosit și în viitoarele misiuni lunare. Astfel, programul spațial chinez avansează considerabil în toate cele trei elemente majore: racheta pentru transportul echipajului în orbita lunară, modulul care va duce astronauții pe suprafață și înapoi, și infrastructura complementară de sprijin. Experții estimează că, în aceste condiții, China ar putea să aterizeze pe Lună înainte de sfârșitul deceniului.
Percepția că „America poate orice” ar putea fi erodată
Deși pentru Statele Unite și aliații săi spațiali părea că ar fi doar o revenire la Apollo, programul prin care americanii au ajuns pe Lună acum aproape șase decenii, situația este mai complicată.
NASA, prin programul Artemis, încearcă să învețe lecțiile Apollo, iar prin astfel de lecții se dezvolte tehnologii pentru stocarea și realimentarea combustibilului în spațiu, astfel încât misiunile lunare să fie mai ieftine, reutilizabile și capabile să transporte mai multă masă.
Dar problemele recente cu vehiculul Starship al SpaceX, unul dintre cele două module lunare contractate de NASA, indică faptul că aceste tehnologii nu vor fi gata în următorii ani. În acest context, China are șanse reale să ajungă prima pe Lună în acest deceniu.
Experții în politica spațială și geopolitică chineză subliniază că succesul Chinei nu este doar o performanță tehnologică. Aceasta ar putea marca sfârșitul „excepționalismului” american.
Mai exact, până acum, doar Statele Unite au reușit să ducă oameni pe Lună, iar percepția că „America poate orice” ar putea fi erodată. China ar demonstra că poate realiza „proiecte mari” pe care SUA nu le mai poate replica, ceea ce ar influența modul în care alte națiuni văd competiția tehnologică și ideologică între Washington și Beijing.
Strategia Chinei pare să vizeze mai mult decât o simplă misiune lunară
Alegerea unor zone precum Polul Sud lunar sugerează intenția de a stabili facilități permanente și o prezență pe termen lung. În viitor, China ar putea să influențeze standardele tehnice și de date pentru traficul spațial cislunar și să devină un actor dominant în gestionarea infrastructurii spațiale, inclusiv în rețelele de comunicații.
Pe termen lung, SUA păstrează avantajele teoretice… o economie mai mare, experiență mai vastă în spațiu și infrastructură pentru lansări reutilizabile. Însă lipsa de stabilitate, cu obiective fluctuante între misiuni lunare și Marte, poate compromite șansele americane de a menține o prezență consistentă pe Lună.
În contrast, programul chinez este stabil și persistent, ceea ce sugerează că Beijingul ar putea să aterizeze astronauți pe Lună până în 2030 și să dezvolte ulterior facilități suplimentare, susținute de infrastructura de comunicații și navigație spațială.
Pentru a rămâne competitivă, SUA ar avea nevoie de un angajament programatic clar, sprijin legislativ și public, precum și finanțare și coordonare de nivel înalt, similare celor din prima administrație Trump. În lipsa unui astfel de plan coerent, sectorul privat și inițiativele antreprenoriale riscă să fie insuficient stimulate pentru a susține misiuni lunare constante.
