Astronomii au descoperit prin intermediul Telescopului Spaţială James Webb (JWST) o exoplanetă gazoasă îndepărtată, din categoria „Jupiter fierbinte”, care prezintă două cozi uimitor de lungi, compuse din heliu, care, deocamdată, sfidează orice explicaţie ştiinţifică, arată un studiu publicat la 8 decembrie în revista Nature Communications, transmite joi Space.com, citată de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Observaţiile reprezintă primul studiu al gazelor care se scurg din atmosfera unei planete din afara Sistemului Solar în timpul uneia dintre orbitele sale şi ajută la conturarea celei mai complete imagini a evadării atmosferice de până acum.
Exoplaneta, în cauză este WASP-121b, cunoscută şi sub numele de „Tylos”, situată la aproximativ 858 de ani lumină distanţă. WASP-121b este un exemplu de „Jupiter ultrafierbinte”, o planetă gigantică gazoasă masivă, aflată atât de aproape de steaua sa mamă, încât poate completa o orbită în doar 30 de ore. Pe măsură ce WASP-121b îşi completează orbita, radiaţia intensă de la steaua sa mamă îi încălzeşte atmosfera la aproximativ 2.300 de grade Celsius.
Această temperatură provoacă scurgerea în spaţiu, în formăî gazoasă, a elementelor chimice mai uşoare, cum ar fi hidrogenul şi heliul, o evadare atmosferică lentă care durează milioane de ani şi care modifică dimensiunea, compoziţia şi modul în care evoluează planeta. Anterior, oamenii de ştiinţă au putut surprinde episoade de scurgeri atmosferice pe măsură ce exoplanetele treceau prin faţa stelelor lor mamă, un eveniment numit „tranzit”. Dar acest lucru a lăsat o lacună în înţelegerea acestui proces, deoarece oamenii de ştiinţă nu puteau fi siguri dacă atmosferele planetare continuau să se piardă în spaţiu în afara acelor câteva ore în care planetele erau observate în timpul unui tranzit.
Aceste noi observaţii, realizate folosind Spectrograful în Infraroşu Apropiat (NIRSpec) al JWST pe parcursul a aproximativ 37 de ore consecutive, reprezintă, prin urmare, prima şi cea mai cuprinzătoare observaţie continuă realizată vreodată a prezenţei heliului pe o planetă şi a modului în care acesta se scurge în spaţiu în timpul unei orbite complete.
„Am fost incredibil de surprinşi să vedem cât a durat evadarea heliului”, a declarat într-un comunicat liderul echipei, Romain Allart, de la Universitatea din Montreal. „Această descoperire dezvăluie complexitatea proceselor fizice care creează atmosferele exoplanetare şi interacţiunea lor cu mediul lor stelar. Abia începem să descoperim adevărata complexitate a acestor lumi”, a adăugat el.
Heliul este unul dintre cei mai importanţi markeri ai evadării atmosferice de pe exoplanete, iar sensibilitatea incredibilă a instrumentelor JWST permite observarea elementului la distanţe vaste. Urmărind lumina absorbită de atomii de heliu, cercetătorii au descoperit că învelişul de gaz din jurul WASP-121b se întinde mult dincolo de acest Jupiter fierbinte. Semnalul de heliu a fost detectat pe un interval de peste jumătate din orbita planetei, ceea ce face ca aceasta să fie cea mai lungă detectare continuă a evadării atmosferice de până acum.
Cel mai remarcabil lucru la această investigaţie este faptul că heliul care se scurge de pe WASP-121b formează două cozi distincte, dintre care una este împinsă în spatele exoplanetei de radiaţii şi vântul stelar. Cealaltă coadă însoţeşte planeta pe orbita sa, probabil trasă înainte spre stea de gravitaţia acesteia.
Împreună, cozile de heliu sunt de 100 de ori mai lungi decât lăţimea planetei WASP-121b şi de trei ori mai lungi decât distanţa dintre acest Jupiter fierbinte şi steaua sa. Iar cozile duble sunt ceva ce oamenii de ştiinţă nu pot explica cu modelele actuale.
„Foarte des, noile observaţii dezvăluie limitele modelelor noastre computerizate şi ne împing să explorăm noi mecanisme fizice pentru a ne aprofunda înţelegerea acestor lumi îndepărtate”, a declarat membrul echipei Vincent Bourrier, de la Departamentul de Astronomie al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Geneva.
