Cerul nopții devine tot mai aglomerat și mai luminos. Cu peste 14.900 de sateliți activi și o avalanșă de lansări comerciale în pregătire, astronomii din întreaga lume trag semnale de alarmă – reflexiile sateliților strălucesc pe cerul nopții, ceea ce afectează observațiile științifice și studiul cosmosului.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
O soluție neobișnuită vine însă din Marea Britanie, un satelit acoperit cu „Vantablack”, una dintre cele mai întunecate substanțe create vreodată de oameni, va fi lansat anul viitor pentru a testa o strategie de camuflare orbitală, potrivit LiveScience.
Noul mini-satelit, botezat Jovian-1, este parte a unui proiect de cercetare coordonat de programul universitar JUPITER, care reunește echipe din trei universități britanice: Surrey, Portsmouth și Southampton. Obiectivul misiunii: reducerea poluării luminoase generate de megaconstelațiile de sateliți, precum rețeaua Starlink a companiei SpaceX, care deja reprezintă peste 60% din sateliții aflați în prezent pe orbită.
Satelit invizibil
Jovian-1 va avea o fațetă acoperită cu o versiune specială a materialului Vantablack, capabilă să absoarbă 99,965% din lumină. Această variantă, numită Vantablack 310, a fost adaptată pentru condițiile extreme ale spațiului, astfel încât să reziste la radiații cosmice și fluctuații de temperatură. Materialul a fost dezvoltat de compania Surrey NanoSystems, un spin-off al Universității din Surrey, și este descris ca fiind „cea mai neagră substanță de pe Pământ”.
„Noua noastră tehnologie oferă performanță super-neagră pe o gamă largă de unghiuri de vizualizare, fiind suficient de robustă pentru mediul dur din orbita joasă a Pământului”, a explicat Kieran Clifford, coordonatorul proiectului. El a subliniat că scopul este „asigurarea unui acces echitabil și sustenabil la cerul nopții pentru toți”.
Problema care ne scapă din vedere
În ultimii ani, comunitatea științifică a devenit tot mai îngrijorată de consecințele lansării a zeci de mii de sateliți. Printre problemele semnalate se numără interferențele radio, reintrările necontrolate în atmosferă, poluarea cu metale grele și, mai vizibil, poluarea luminoasă care afectează telescoapele optice.
Sateliții care emit foarte multă lumină, precum cei din rețeaua Starlink sau noul proiect chinez „Thousand Sails”, reflectă intens lumina solară, lăsând dâre strălucitoare pe cer. Aceste reflexii afectează calitatea imaginilor astronomice și pun în pericol descoperirile legate de asteroizi, supernove sau galaxii îndepărtate.
Soluția propusă de echipa britanică este simplă în teorie, dar ambițioasă în practică. Dacă sateliții pot fi „invizibili” din punct de vedere optic, pot coexista cu știința fără a o perturba.
Nu doar lumină: zgomotul invizibil al spațiului
Chiar dacă proiectul Vantablack reușește să reducă poluarea vizuală, cercetătorii atrag atenția că rămân alte probleme nerezolvate. Sateliții emit și poluare radio, care poate afecta grav astronomia în spectrul radio. De asemenea, creșterea numărului de obiecte pe orbită amplifică riscul de coliziuni și generează tot mai multe deșeuri spațiale.
În plus, majoritatea acestor sateliți au o durată de viață de doar câțiva ani. Odată încheiate misiunile, ei reintră în atmosferă și se dezintegrează, eliberând în atmosferă particule de metale grele, ale căror efecte asupra climei și sănătății sunt încă necunoscute.
Un cer al tuturor
Testul programat pentru 2026 nu va rezolva toate problemele legate de constelațiile orbitale, dar poate oferi o direcție de urmat. Dacă Vantablack 310 funcționează în spațiu așa cum promite în laborator, am putea avea la dispoziție o soluție pentru a reduce impactul vizual al sateliților asupra astronomiei.
Până atunci, astronomii își continuă lupta pentru păstrarea cerului nopții, nu doar ca resursă științifică, ci și ca patrimoniu comun al umanității.
