Restaurarea operelor de artă necesită mâini sigure și un ochi avizat. Secolele pot lăsa amprenta lor asupra picturilor în ulei, deoarece uzura și îmbătrânirea naturală produc crăpături, decolorări și pete în care bucăți de pigment s-au exfoliat. Dintotdeauna conservatorii restaurează picturile identificând zonele care necesită reparații, apoi recreează o nuanță exactă pentru a umple câte o zonă deteriorată pe rând. Adesea, o pictură poate avea mii de zone minuscule care necesită atenție individuală. Restaurarea unei singure picturi poate dura de la câteva săptămâni până la peste un deceniu.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În ultimii ani, instrumentele de restaurare digitală au deschis calea către crearea de reprezentări virtuale ale operelor originale restaurate. Aceste instrumente aplică tehnici de vizualizare computerizată, recunoaștere a imaginilor și potrivire a culorilor pentru a genera relativ rapid o versiune „restaurată digital” a unei picturi.
Durata foarte mare a reparării daunelor face ca acest efort să fie rezervat doar lucrărilor foarte valoroase, dar o abordare nouă promite să transforme procesul prin restaurarea operelor de artă vechi în câteva ore, potrivit Newatlas.
O nouă metodă permite restaurarea fizică a picturilor originale folosind filme polimerice construite digital
Deși metodele de restaurare bazate pe AI pot într-adevăr da o nouă viață picturilor deteriorate, rezultatul final este de obicei o copie digitală a picturii originale. În contrast, o nouă tehnică dezvoltată la MIT aplică reparații reversibile picturii fizice în sine, sub forma unei măști detașabile.
Tehnica se bazează pe inteligența artificială și alte instrumente informatice pentru a crea o reconstrucție digitală a picturii deteriorate. Aceasta este apoi imprimată pe o folie transparentă de polimer care este așezată cu grijă peste lucrare.
Procesul a fost dezvoltat de Alex Kachkine, student la inginerie mecanică, care restaurează picturi prin tehnici tradiționale de pictură manuală ca hobby.
El a realizat că multe galerii au o serie de picturi care nu sunt expuse niciodată, deoarece necesită restaurări care ar dura prea mult – și ar fi, prin urmare, prea costisitoare – pentru a fi realizate manual. Cu ajutorul metodei sale, însă, timpul de restaurare ar putea fi redus de la ani, luni sau săptămâni la doar câteva ore.
Cum se desfășoară procesul de restaurare
La dezvoltarea sistemului său, Kachkine a pornit de la un tablou în ulei din secolul al XV-lea, foarte deteriorat, care îi aparținea. Folosind metode tradiționale de curățare, a îndepărtat toată vopseaua în plus care fusese aplicată de-a lungul anilor în cadrul eforturilor anterioare de restaurare. Apoi a scanat tabloul curățat la o rezoluție înaltă.
Apoi a utilizat algoritmi AI existenți pentru a analiza scanarea, creând un model digital al aspectului probabil inițial al picturii, în forma sa originală, nealterată.
Ulterior, el a utilizat propriul software pentru a crea o hartă a picturii, care a identificat toate locurile în care vopseaua originală era decolorată, crăpată sau deteriorată în alt mod. Harta indica, de asemenea, culorile exacte care trebuiau aplicate în acele locuri, pentru a restaura pictura la aspectul său original.
Folosind o imprimantă comercială cu jet de cerneală de înaltă fidelitate, harta digitală a fost convertită într-o mască fizică cu două straturi, imprimată pe o peliculă polimerică transparentă ultra-subțire. Un strat a fost imprimat în culorile necesare – în locurile necesare – în timp ce celălalt strat era alb. „Pentru a reproduce complet culorile, aveți nevoie atât de cerneală albă, cât și de cerneală colorată, pentru a obține spectrul complet”, a explicat el.
Într-o etapă finală, masca a fost aliniată cu atenție și aplicată pe suprafața picturii, apoi lipită cu un strat subțire de lac pulverizat.
Este important de menționat că atât masca, cât și lacul pot fi dizolvate/îndepărtate cu substanțe chimice de conservare existente, dacă se dorește, fără a deteriora vopseaua originală. În plus, harta digitală va servi ca înregistrare permanentă a modificărilor aduse originalului, pentru referința viitorilor conservatori.
Pentru proiectul de restaurare au fost utilizate în total 57.314 culori diferite pentru a repara 5.612 zone separate ale picturii, într-un proces care a durat doar aproximativ trei ore și jumătate. El estimează că realizarea aceleiași sarcini exclusiv manual ar dura de 66 de ori mai mult.
„Există multe opere de artă deteriorate în depozite care s-ar putea să nu fie expuse niciodată”, spune Kachkine.
„Sper că, cu această nouă metodă, vom avea șansa să vedem mai multe opere de artă, ceea ce m-ar bucura foarte mult.”
În cazul picturii pe care a folosit-o Kachkine, metoda a permis completarea a mii de pierderi în doar câteva ore. „Acum câțiva ani, restaurăm această pictură barocă italiană cu pierderi probabil de aceeași magnitudine și mi-a luat nouă luni de muncă cu jumătate de normă”, își amintește el. „Cu cât sunt mai multe pierderi, cu atât această metodă este mai eficientă.”
El estimează că noua metodă poate fi de ordinul magnitudinii mai rapidă decât abordările tradiționale, pictate manual. Dacă metoda va fi adoptată pe scară largă, el subliniază că restauratorii ar trebui să fie implicați în fiecare etapă a procesului, pentru a se asigura că lucrarea finală este în concordanță cu stilul și intenția artistului.
Aspectele etice ale metodei de restaurare digitală
Kachkine recunoaște că, la fel ca în orice proiect de restaurare, există aspecte etice de luat în considerare, în ceea ce privește reprezentarea adecvată a stilului și intenției originale ale artistului. Orice aplicare a noii sale metode, spune el, ar trebui făcută în consultare cu conservatori care cunosc istoria și originile picturii.
Important de luat în considerare este și disponibilitatea de a accepta acoperirea unei picturi cu o peliculă, dacă aceasta afectează experiența vizuală și dacă anumite corecturi, cum ar fi copierea unor elemente, sunt adecvate.
Metoda este potrivită pentru picturile cu o valoare relativ redusă
Într-un articol însoțitor, prof. Hartmut Kutzke de la Muzeul de Istorie Culturală al Universității din Oslo a afirmat că această abordare oferă o modalitate de a restaura picturile deteriorate mai rapid și mai ieftin decât era posibil cu tehnicile convenționale.
„Metoda este probabil cea mai potrivită pentru picturile cu o valoare relativ redusă, care altfel ar fi păstrate în spatele ușilor închise, și s-ar putea să nu fie adecvată pentru opere de artă celebre și valoroase”, a spus el. „Cu toate acestea, ar putea lărgi accesul publicului la artă, scoțând picturile deteriorate din depozite și aducându-le în fața unui public nou.”
Abordarea descrisă în revista Nature poate fi utilizată numai pe picturi lăcuite, suficient de netede pentru ca folia să poată fi așezată perfect.
Kachkine speră că această metodă va permite galeriilor să restaureze și să expună numeroase picturi deteriorate care nu sunt considerate suficient de valoroase pentru a justifica restaurarea tradițională.
