O căutare dureroasă, care a durat aproape trei decenii, s-a încheiat în cele din urmă pentru o familie din nordul Pakistanului, după ce topirea unui ghețar a scos la iveală trupul perfect conservat al unui bărbat dispărut la sfârșitul anilor ’90, scrie PopularMechanics.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În iunie 1997, Naseeruddin, un bărbat de 31 de ani, a dispărut în timp ce călătorea prin Valea Supat, în regiunea muntoasă Kohistan. A lăsat în urmă o soție și doi copii, iar ani la rând familia sa a căutat orice indiciu despre soarta lui, fără succes.
„Familia noastră nu a lăsat nicio piatră neîntoarsă în încercarea de a-l găsi”, a declarat Malik Ubaid, nepotul bărbatului decedat. „Unchii și verii noștri au mers de mai multe ori la ghețar pentru a vedea dacă trupul putea fi recuperat, dar în cele din urmă au renunțat, pentru că era imposibil.”
După aproape 30 de ani, misterul a fost rezolvat. Pe 31 iulie, un cioban din zonă a descoperit trupul lui Naseeruddin ieșind din gheață, cu actul de identitate încă asupra sa. Descoperirea a fost cu atât mai șocantă cu cât corpul era aproape intact.
„Ceea ce am văzut a fost de necrezut”, a spus ciobanul. „Trupul era întreg. Hainele nici măcar nu erau rupte.”
Timp de 28 de ani, Naseeruddin a zăcut mumificat în gheața ghețarului, fiind supus unui proces rapid de înghețare care l-a protejat de umezeală și oxigen. Pakistanul găzduiește aproximativ 7.000 de ghețari – cel mai mare număr din afara regiunilor polare – însă, la fel ca în restul lumii, aceștia se topesc treptat din cauza schimbărilor climatice generate de activitatea umană.
În nordul Pakistanului, reducerea ninsorilor a dus la o expunere mai mare la lumina directă a soarelui, accelerând topirea ghețarilor. Această încălzire anormală a fost cea care a scos la iveală trupul lui Naseeruddin, permițând ca un mister dureros să fie, în sfârșit, închis.
„În cele din urmă, am simțit o ușurare după recuperarea trupului său”, a mai spus Ubaid.
Ghețarii și alte mase de gheață funcționează ca adevărate capsule ale timpului. Oamenii de știință forează frecvent carote de gheață pentru a studia clima trecutului, analizând bulele de aer captive și compoziția izotopică a gheții. Uneori, aceste formațiuni oferă și ferestre spectaculoase către trecutul umanității.
Cel mai cunoscut exemplu este Ötzi, „Omul Ghețurilor”, descoperit în Alpii italieni în 1991, cu țesuturile și organele interne încă intacte. Descoperirea sa a oferit informații fără precedent despre viața din Europa neolitică. Totuși, ghețarii nu conservă perfect organismele, precum înghețarea criogenică, motiv pentru care chiar și aceste corpuri prezintă semne de descompunere și deshidratare.
Din păcate, soarta lui Naseeruddin este una comună pentru mulți exploratori care se aventurează la altitudini extreme. În ultimii ani, topirea gheții a dus la descoperirea mai multor alpiniști dispăruți de zeci sau chiar sute de ani, inclusiv pe Everest, unde sunt desfășurate periodic campanii de curățare ce scot la iveală trupuri înghețate pe versanți.
Pe măsură ce ghețarii continuă să se retragă la nivel global, este de așteptat ca alte mistere – unele tragice, altele fascinante – să iasă la lumină din zonele cele mai înalte ale planetei.
