Un studiu amplu realizat de Insee scoate la lumină dimensiunea reală a declinului din industria auto franceză. Între 2010 și 2023, sectorul a pierdut aproximativ 140.000 de locuri de muncă — echivalentul unei treimi din totalul angajaților, atât în rândul constructorilor, cât și al furnizorilor. Scăderea este cu atât mai spectaculoasă cu cât, în același interval, ansamblul industriei prelucrătoare din Franța a rămas aproape stabil (-1%).
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Publicat pe 12 februarie 2026 și relatat de publicația franceză de stânga, Libération, studiul oferă o radiografie a impactului reducerii producției și al externalizării capacităților de producție. Deși planurile de restructurare ale giganților Renault și Stellantis (fost PSA) au dominat dezbaterea publică, datele arată că lovitura cea mai dură a fost suportată de furnizori, atâta vreme cât 92.000 dintre locurile de muncă pierdute provin din acest segment.
Cine a plătit prețul declinului
Potrivit Insee, 27.200 de posturi au dispărut ca urmare a reducerii activității unor companii încă existente, iar 28.600 au fost pierdute prin închiderea unor firme. Însă aproape jumătate dintre locurile de muncă dispărute (49.200) au rezultat din faptul că unele companii au supraviețuit, dar nu mai produc pentru industria auto, din lipsă de comenzi, în special în metalurgie, chimie și echipamente electrice.
Declinul ocupării forței de muncă este strâns legat de reducerea producției. Numărul vehiculelor fabricate în Franța a scăzut cu 32% în perioada analizată, aproape identic cu procentul pierderilor de locuri de muncă.
Strategia marjelor și creșterea prețurilor
Deși electrificarea este adesea invocată drept principal factor al transformărilor, studiul subliniază și alte cauze. Prețurile vehiculelor au crescut puternic, indiferent de tipul de motorizare. Pe lângă reglementările mai stricte, constructorii au optat pentru o strategie orientată spre marje mai mari și volume mai mici, decizie care a avut consecințe directe asupra ocupării.
Delocalizările, un factor decisiv
Un alt element major îl reprezintă relocarea producției. Constructorii francezi și-au extins progresiv capacitățile de asamblare în Europa de Est, Turcia, Africa de Nord și Peninsula Iberică. Consecința: scăderea producției interne și creșterea acesteia în alte țări.
Potrivit Insee, aceste decizii aparțin în principal constructorilor, iar furnizorii au suportat efectele în lanț. Numeroase turnătorii și unități industriale au intrat în faliment după 2020, în contextul în care comenzile au fost transferate către uzine din Spania, Europa de Est sau Africa de Nord.
Ce tipuri de angajați sunt afectați
Dacă în trecut muncitorii necalificați erau cei mai vulnerabili la automatizare și delocalizare, tendința începe să atingă și personalul calificat. Ponderea muncitorilor necalificați a scăzut de la 18% din totalul angajaților în 2010 la 14% în 2023. În schimb, proporția inginerilor și a cadrelor tehnice a crescut de la 12% la 18%, chiar dacă și aceste categorii încep să fie afectate de mutarea activităților în străinătate.
Impactul electrificării
Studiul remarcă și transformările generate de tranziția către vehicule electrice, susținută de politicile climatice. Aproximativ trei sferturi dintre furnizori sunt implicați în producția sau proiectarea componentelor pentru vehicule electrice, însă majoritatea continuă să deservească toate tipurile de motorizare.
Doar 15% mai lucrează exclusiv pentru motoare termice, categorie în care intră și unități specializate în sisteme de evacuare sau componente diesel, unele dintre ele confruntându-se deja cu reduceri masive de personal.
Într-un context în care piața auto ar urma să rămână slabă până în 2026, iar constructorii sunt așteptați să clarifice dacă vor continua strategia axată pe marje ridicate, indicatorii creați de Insee oferă un instrument esențial pentru a evalua starea reală a sectorului, dincolo de bilanțurile financiare ale marilor grupuri sau de discursurile oficiale optimiste.
