Siguranța căștilor moto este reglementată de trei standarde internaționale majore: Snell M2020, ECE 22.06 și FIM FRHPhe-01, fiecare având metode proprii de testare și certificare.
Criterii de certificare și evaluarea protecției craniene
Snell certifică orice cască ce respectă anumite criterii de design, în timp ce FIM impune ca modelul să fie deja omologat conform ECE 22.05, Snell M2015 sau JIS T8133 2015. Pe de altă parte, ECE 22.06 permite testarea oricărui model, dar elementele proeminente trebuie să respecte normele de siguranță.
Numărul de căști testate variază:
- ECE 22.06 testează 20 de unități,
- FIM solicită 10 unități,
- Snell testează între 5 și 7 unități.
În plus, Snell și FIM testează separat fiecare mărime de cască, în timp ce ECE 22.06 permite certificarea mai multor dimensiuni, atâta timp cât protecția rămâne constantă.
Un factor important în testarea siguranței căștilor este Head Injury Criterion (HIC), un indicator care măsoară severitatea decelerației capului în cazul unui impact. Cu cât valoarea HIC este mai mică, cu atât casca oferă o protecție mai bună împotriva rănilor grave la cap.
- Snell și ECE 22.06 permit un HIC maxim de 2880,
- FIM aplică un standard mai strict, limitând valoarea la 1000 pentru căștile omologate după 2022.
Protecția împotriva leziunilor cerebrale și tipurile de impact analizate
Leziunile axonale difuze, cauzate de rotația bruscă a capului, sunt un risc major în accidentele moto. Snell nu testează acest aspect, însă ECE 22.06 și FIM limitează accelerația rotațională la 10.400 rad/s².
FIM a impus recent un standard și mai strict, reducând limita la 8.000 rad/s² pentru modelele mai noi.
Metodele de testare diferă între cele trei standarde:
- Snell evaluează doar impacturile liniare, fără a analiza rotația capului.
- ECE 22.06 testează 7 impacturi liniare și impacturi oblice, care simulează mai realist accidentele reale.
- FIM aplică 13 impacturi liniare și 5 oblice, oferind o evaluare detaliată a riscului de rănire cerebrală.
